Cum să transferi date de pe un telefon pe altul
Cum să transferi contacte de pe un telefon pe altu
Cum transferi date prin NFC
Cum faci transfer de date între telefoane Samsung
Cea mai bună aplicație transfer date iOS pe Android
Află totul despre clonare telefon Samsung
Ce aplicație transfer date Huawei să folosești
Cea mai bună aplicație transfer date Xiaomi
Ce să faci cu telefonul vechi

Cum să transferi date de pe un telefon pe altul

Cum transfer contacte de pe un telefon pe altul? Cum transfer datele de pe vechiul telefon pe cel nou? Sunt întrebări pe care cu siguranță ți le-ai pus, la un moment dat. Dacă încă nu știi răspunsul, află că soluțiile sunt multiple, unele dintre ele foarte simple, iar altele, ceva mai complexe.

Cea mai la îndemână metodă este să te asiguri că ai un cont Google cu back-up activ pe vechiul telefon și să îl activezi pe noul tău dispozitiv. Vei avea acces automat la numerele din agendă, dar și la fotografii, clipuri și majoritatea aplicațiilor folosite anterior (cu excepția celor care nu permit copiile de rezervă în Cloud). Poți folosi și transferul prin Bluetooth de pe un telefon pe altul, NFC-ul sau aplicațiile dezvoltate de producătorii de smartphone-uri.

Cum să transferi contacte de pe un telefon pe altul

Pentru a te asigura că nu vei pierde niciun număr de telefon, va trebui să te asiguri că ai bifat opțiunea Contact Sync în secțiunea din contul Google. Astfel, toate contactele vor fi disponibile și pe noul tău smartphone.

Pentru un transfer contacte de pe un telefon pe altul, poți utiliza și unele aplicații din Google Play, precum SHARE it sau Dr.Fone. Trimiterea agendei telefonice se poate face și prin Bluetooth. De asemenea, marii producători de telefoane, precum iPhone, Samsung, Huawei, Xiaomi sau Motorola au propriile lor aplicații de transfer date între telefoane.

Cum transferi date prin NFC

Dacă ai telefoane Android, atunci poți face un transfer date prin NFC. Near Field Communication este numele complet al tehnologiei concepute special pentru transfer date Android. Trebuie doar să activezi NFC-ul atât pe vechiul, cât și pe noul smartphone și să le ții apropiate pentru transferul de date în telefonul nou.

Cum faci transfer de date între telefoane Samsung

Samsung este cel mai iubit brand de smartphone-uri din România. Conform statisticilor, unul din doi români are un model produs de compania din Coreea de Sud. Pentru a face mai ușor un transfer de date între telefoane Samsung, poți folosi Smart Switch, cea mai simplă metodă de copiere date de pe un telefon pe altul.

 DESCOPERA toate modelele de telefoane Samsung

Cea mai bună aplicație transfer date iOS pe Android

Smart Switch este și cea mai bună aplicație de transfer date iOS pe Android, atunci când treci de la iPhone la Samsung. Nu trebuie decât să dezactivezi sincronizarea în doi pași pe ID-ul de Apple, să conectezi telefoanele printr-un cablu și să accesezi Smart Switch. Apoi, nu îți rămâne decât să selectezi ce informații dorești să păstrezi și vei avea parte de un transfer aplicații între telefoane. Huawei, Xiaomi, OPPO sau Motorola sunt alți mari producători de smartphone-uri care oferă astfel de soluții proprii.

 AICI gasesti gama de telefoane iPhone

Află totul despre clonare telefon Samsung

Așadar, atunci când vorbim despre clonare telefon Samsung, Smart Switch este cea mai bună opțiune. Softul poate fi folosit wireless, prin cablu USB sau prin conectarea la PC. Astfel, transferul de date Samsung și sincronizarea se vor realiza perfect.

Ce aplicație transfer date Huawei să folosești

Dacă ești fan Huawei, cu siguranță știi despre interdicțiile aplicate de SUA gigantului din China. Pentru a-și satisface în continuare utilizatorii, brandul a început să dezvolte aplicații proprii. Și dacă te întrebi ce aplicație transfer date Huawei să folosești, află că, în 2020, s-a lansat Phone Clone. Această aplicație permite clonarea vechiului dispozitiv și personalizarea celui nou cu viteze de până la 1GB pe minut. Fiind o aplicație de clonare excelentă, permite transferul de numere de telefon, de fotografii, clipuri, jocuri și aplicații într-un timp foarte scurt.

Vezi AICI  toate ofertele noastre de TELEFOANE HUAWEI

Cea mai bună aplicație transfer date Xiaomi

Xiaomi este producătorul de smartphone-uri cu cea mai mare creștere din ultimul an, atât în România, cât și la nivel global. Mi Mover este o aplicație transfer date Xiaomi dezvoltată în regim propriu încă din 2016. Aceasta permite viteze foarte mari de transfer (bonus: telefoanele pot fi conectate și printr-un cod QR, ce asigură un transfer de date instant).

AICI gasesti toate tipurile de telefoane XIAOMI

Ce să faci cu telefonul vechi

Telefoanele inteligente sunt tot mai performante și te poți folosi de ele ani la rând. Acum că ai aflat tot ce ai nevoie pentru a-ți transfera cu succes datele de pe un smartphone pe altul, îți venim în ajutor și cu câteva soluții pentru înlocuirea vechiului dispozitiv mobil.

Dacă acesta a devenit inutilizabil, reciclarea este principala variantă. În schimb, dacă este în continuare funcțional, nu ezita să-l pui la vânzare la OLX. Ține cont de faptul că poți obține un preț bun pentru el, iar piața second-hand de telefoane din România este extrem de activă.

Să le luăm pe rând. De ce este bine să reciclezi telefoanele nefuncționale? Pentru că multe dintre ele, mai ales cele de buget și mid-range, sunt făcute în mare parte din plastic. Din materialele de fabricație mai fac parte și sticla de pe ecran, dar și diferite metale, precum aluminiu, cadmiu, crom, cupru, aur, fier, plumb, litiu, nichel, argint, staniu sau zinc. Dacă arunci un telefon direct la gunoi, în loc să îl reciclezi, există toate șansele ca acesta să afecteze mediul. Poluarea cu plastic, efectele toxice pe care metalele le au asupra oamenilor, precum și efectele cancerigene sunt printre cele mai comune probleme ale zilelor noastre.

Cea mai simplă metodă de a recicla vechiul telefon este să te adresezi producătorilor. Marile branduri de smartphone-uri, dar și distribuitorii au programe de trade-in și, în unele cazuri, ai putea obține, la schimb, cadouri sau reduceri pentru un nou dispozitiv. De asemenea, există o mulțime de centre de reciclare pentru electronice.

În cazul în care vechiul tău telefon este în continuare funcțional, arată bine și își face treaba, cea mai bună metodă este să-l vinzi, împreună cu toate accesoriile sale. OLX este cea mai mare platformă de vânzare a produselor folosite. Cererea și oferta de telefoane inteligente sunt foarte mari, așa că de ce nu ai recupera o parte din investiție? Banii obținuți pot reprezenta o amortizare a sumei cheltuite pe noul telefon sau te vor ajuta să îți cumperi alte gadget-uri.

Așadar, nu îți rămâne decât să îți transferi toate datele pe noul tău telefon, iar celui vechi să-i dai un reset la setările din fabrică și să-l valorifici pe cât de mult posibil.

Sursă foto: Shutterstock

Articolul Cele mai bune metode de transfer aplicații de pe un telefon pe altul apare prima dată în How to.

În cele ce urmează ți-am pregătit un scurt ghid despre cum să faci săpun de casă și, de ce nu, să începi, poate, propriul drum în industria  DIY (Do It Yourself) – sapun de casa reteta.

Ingredientele, ustensilele și echipamentul de care ai nevoie
Metodele și etapele de preparare a săpunului de casă
Rețete rapide de săpun de casă
Prepararea săpunului în casă – sfaturi utile

Ingredientele, ustensilele și echipamentul de care ai nevoie

Ingredientul cheie de care ai nevoie atunci când vrei să faci săpun este soda caustica. Niciun fel de săpun, indiferent că îl iei din magazin sau ca este home-made, nu ar putea exista fără ea. Nu te speria de faptul că este o substanță corozivă. Ea este esențială în procesul pe care urmează să-l parcurgi, pentru că săpunul este rezultatul reacției chimice dintre sodă și uleiurile folosite. Când aceste două elemente se combină (adică un acid – ulei – și o bază – soda caustică) se produce saponificarea. Odată ce săpunul este gata și lăsat suficient de mult timp la uscat, adică ai obținut produsul final, nu mai rămân urme de leșie.  

Ingredientele necesare pentru a face săpun în casă

Pe lângă soda caustică, mai este nevoie și de alte ingrediente pentru a putea realiza săpunul de casă dorit. Iată care sunt, cu mențiunea că le vei folosi în funcție de rețeta aleasă:

• uleiuri esentiale;
• ulei de măsline, palmier, cocos, ricin;
• coloranti alimentari;
• untură – unt de Shea, cacao, avocado, migdale dulci etc;
• alte tipuri de grăsimi (de pildă, untură de porc);
• apă distilată pentru uz cosmetic;
• suc de fructe, ceai – în loc de apă;
• plante aromatice, dacă nu dorești să folosești arome (de exemplu, mentă, lavandă, busuioc);
• alte săpunuri făcute deja (pentru realizarea bazei, în cazul în care optezi pentru metoda melt and pour).

Gaseste aici toate ingredientele de care ai nevoie

Ustensilele și echipamentul de care ai nevoie pentru săpunul homemade

Pentru a putea obține săpunul pe care ți-l dorești, în funcție de tipul pielii, miros, culoare, formă, vei avea nevoie de următoarele ustensile și echipamente:

• ochelari de protecție;
• manusi din cauciuc;
• mască de praf;
• halat cu mâneci lungi;
• folie din plastic pentru a proteja masa de lucru;
• prosop gros pentru învelirea recipientului în care pui săpunul;
• recipient pentru săpun – din sticlă, silicon, inox;
• formă pentru săpun – cutii din lemn, carton, silicon sau plastic;
• hârtie de copt pentru învelirea formei în care pui săpunul;
• vas termorezistent ca să dizolvi fulgii de sodă caustică;
• vas pentru măsurat soda caustică;
• pahar gradat pentru măsurarea cantității de lichide;
• un cântar electronic;
• termometru  – care să măsoare temperaturi de peste 100 de grade Celsius;
• două linguri din inox sau o spatulă din plastic ori teflon;
• blender;
• cratiță sau oală mare – vei pune apă fierbinte și în ea vei scufunda vasul în care faci săpunul.

Gaseste aici toate ustensilele și echipamentul ai nevoie

Metodele și etapele de preparare a săpunului de casă

Înainte de a începe prepararea săpunului homemade este recomandat să pregătești masa de lucru, acoperind-o cu o folie protectoare, să-ți aduni toate ustensilele și ingredientele într-un singur loc, ca să le ai la îndemână și să te echipezi corespunzător. Nu uita, că este un proces în timpul căruia au loc mai multe reacții chimice și se produc vapori toxici, prin urmare este indicat ca spațiul în care lucrezi să fie foarte bine ventilat și să ai suficient de mult loc pentru a te mișca. 

În ceea ce privește variantele de preparare a săpunului de casă, există trei metode principale, și anume:

• metoda la rece – faci săpunul de la zero, din sodă caustică sau glicerină și uleiuri, grăsimi; este metoda clasică, cel mai des folosită;
• metoda la cald – este o variantă a primei metode, doar că săpunul este „copt” la cuptor, nu pe aragaz;
• metoda melt and pour – topești bucăți prefabricate de săpun (faci o bază) și adaugi propriile arome.

Etapele preparării săpunului de casă

În principiu, vei avea nevoie de o oră sau două pentru a face suficient de mult săpun, cât să te țină câteva luni. Procesul de producție, atunci când vrei să folosești metoda la rece, de exemplu, este foarte simplu și tot ceea ce ar trebui să faci este să-ți iei măsurile de siguranță și să urmezi, în mare, următoarele etape:

• Etapa I – cantitatea de sodă și dizolvarea ei – cu cât cantitatea de sodă este mai mare, săpunul este mai dur (cum este, de exemplu, cel de rufe); aceasta se calculează astfel încât să existe un exces de grăsime de cel puțin 5-8% și  depinde de fiecare rețetă în parte; tot în funcție de rețetă, măsori și cantitatea de apă distilată rece, chiar înghețată (ceai, suc de fructe etc.) pe care o torni în vasul termorezistent; pui vasul în chiuvetă (ca să eviți accidentele), torni ușor fulgii de sodă și amesteci cu grijă; în momentul în care se dizolvă, soluția atinge peste 100 de grade Celsius; o lași să se răcească, pâna la 38 de grade Celsius;
• Etapa a II-a – cantitatea de ulei și încălzirea lui – uleiul de masline, cocos, palmier și untul/untura/alte grăsimi se folosesc în cantitatea menționată în rețetă; pui pe aragaz o oală cu apă fierbinte, iar în ea, scufunzi vasul în care pui în prealabil uleiurile; aștepți până se dizolvă și apoi lași compoziția la răcit, până la 38 de grade Celsius;
• Etapa a III-a – compoziția săpunului – peste uleiurile care au 38 de grade Celsius torni ușor soda, ajunsă și ea la aceeași temperatură; amesteci cu spatula sau cu blenderul, dar nu continuu; varianta manuală: 15 minute amesteci, 15 minute faci pauză, după care reprizele sunt: 5 minute amesteci, 15 minute pauză; varianta cu blender: reprize a câte 20 de minute, cu pauze de 5 minute între ele; odată ce ai obținut o compoziție care are consistența smântânei, adaugi uleiurile esențiale și amesteci în continuare, până devine totul ca o budincă;
• Etapa a IV-a – turnarea în forme – tapetezi forma sau formele cu hârtie de copt; torni compoziția și ai grijă să nu rămână bule de aer; pui deasupra o altă hârtie de copt; învelești forma în prosop și o pui într-un loc călduros; 
• Etapa a V-a – scoaterea din forme și maturarea – lași săpunul în forme cel puțin o zi, dar când îl scoți, folosește mănuși, pentru că este în continuare coroziv; taie-l în bucăți și pune-l la uscat/maturat pentru cel puțin o lună, întorcându-l din când în când pe toate fețele. 

Rețete rapide de săpun de casă

Etapele de mai sus sunt valabile pentru orice săpun handmade, cu mici modificări, iar în continuare, îți propunem câteva dintre cele mai rapide rețete de săpunuri de casă. Dincolo de regulile destul de stricte pe care este recomandat să le respecți pentru siguranța ta și a celor din jur, poți fi cât de creativ dorești în ceea ce privește aromele, formele sau culorile. 

Rețetă rapidă de săpun de casă cu lavandă

Pentru un săpun din lavandă, realizat după metoda melt and pour, va trebui să faci mai întâi o bază, adică să topești bucăți de săpun gata făcut. Recomandarea este ca baza să fie din săpun monocolor, pentru ca ulterior, să poți crea propriul model. 

Ingrediente: 

• 300 g săpun (roz) topit;
• jumătate de cană – seminte de lavanda;
• 5 ml (100 de picături) ulei esențial de lavandă.

Mod de preparare: alege un săpun de culoare roz, taie-l bucățele și topește-l. Adaugă jumătate din cantitatea de semințe de lavandă și amestecă bine. Adaugă la sfârșit uleiul esențial și toarnă compoziția în forme. Las-o la răcit o zi, după care scoate săpunul și taie-l. Ca să fie tocmai bun de folosit, este recomandat să se matureze timp de o lună. 

Rețetă rapidă de săpun de casă cu ulei de cocos

Dacă vrei un săpun cu aromă de nucă de cocos, tot ceea ce trebuie să faci este să respecți indicațiile de mai jos:

Ingrediente:

• ⅔ cană ulei de cocos;
• ⅔ cană ulei de măsline;
• ⅔ cană alt lichid – ulei de migdale, de floarea-soarelui;
• ¼ cană sodă caustică;
• ¾ cană apă distilată rece; 
• 15-20 picături uleiuri esențiale.

Mod de preparare: ca să te asiguri că respecți cantitățile menționate, folosește aceeași cană sau recipient pentru măsurarea ingredientelor. Topește fulgii de sodă caustică și apoi încălzește toate cele trei tipuri de uleiuri odată. Nu uita că temperatura finală la care trebuie să ajungă atât soda, cât și uleiurile este de 38 de grade Celsius. Dacă temperatura e mai mică, amestecul din cele două ingrediente se va întări mai repede, dar va fi sfărâmicios. Mixează soda și uleiurile. Adaugă picăturile de uleiuri esențiale și amestecă. Toarnă apoi compoziția în forme, las-o la răcit o zi și taie săpunul. Pune-l la uscat pentru cel puțin o lună. 

Rețetă rapidă de săpun de casă cu suc de portocală

Atunci când faci săpunul de casă nu este neapărat să folosești apă distilată. O poți înlocui cu suc. Este chiar indicat să procedezi astfel, dacă vrei un săpun din portocale. Motivul este foarte simplu. Uleiurile esențiale din portocale tind să-și piardă intensitatea în timp, în schimb, dacă folosești zeama de la fructe, efectul va fi cu totul altul. 

Ingrediente:

• 320 ml ulei de măsline extravirgin;
• 150 ml ulei de cocos;
• 65 g sodă caustică; 
• 160 ml apă distilată;
• 50 ml ulei esențial de portocale;
• 2-4 lingurițe de suc de portocale.

Mod de preparare: topește soda caustică în apa distilată. Apoi, încălzește uleiurile esențiale. (Poți topi uleiul de cocos la microunde, în reprize de câte 30 de secunde. Ar trebui să fie gata în trei minute). După ce soda și uleiurile s-au răcit până la 38 de grade Celsius, amestecă-le cu spatula sau cu blenderul. Adaugă sucul de portocale și folosește, de data aceasta, doar o lingură din lemn sau spatulă, nu blenderul, pentru a-l încorpora. Toarnă compoziția în forme pentru sapun și las-o să se usuce pentru 1-3 zile. 

Rețetă rapidă de săpun de casă cu ceai verde și lămâie – sapun de casa reteta

O variantă populară de săpun de casă este cea care are la bază ceaiul verde, folosit în loc de apă, și uleiurile esențiale de lămâie și eucalipt. Pentru prepararea lui poți utiliza ingredientele de mai jos sau să faci orice bază dorești (vei opta, în acest caz, pentru tehnica/metoda melt and pour). 

Ingrediente:

• 250 ml ulei de palmier;
• 160 ml ulei din semințe de palmier;
• 190 ml ulei de cocos;
• 65 g unt de cacao;
• 325 ml ulei de măsline;
• 82 ml ulei de ricin;
• 136 ml ulei de soia;
• 150 ml ulei de floarea-soarelui;
• 182 g sodă caustică;
• 370 g ceai verde;
• 4-8 lingurițe ceai verde fiert (frunzele care îți rămân după ce ai făcut ceaiul propriu-zis); 
• 30 ml ulei esential de eucalipt;
• 30 ml ulei esențial de lămâie.

Mod de preparare: prepară cel puțin 400 de ml de ceai verde și nu arunca frunzele. Lasă ceaiul la răcit. Este indicat chiar să-l pui la congelator înainte de a-l folosi pentru a face săpunul. Topește soda caustică folosind ceaiul aproape înghețat. Încălzește toate uleiurile și dizolvă untul de cocos. Lasă-le să se răcească până la 38 de grade Celsius. La sfârșit, adaugă uleiurile esențiale și frunzele fierte de ceai verde. Amestecă totul foarte bine și toarnă compoziția în forme. Pune-le la răcit pentru cel puțin o zi. 

Prepararea săpunului în casă – sfaturi utile

Ca și atunci când faci lumanari handmade, și în cazul săpunurilor de casă, procesul preparării nu este complicat în sine, dar presupune respectarea unor reguli, nu numai pentru a obține un produs de calitate, ci și pentru a lucra în condiții de siguranță. Iată câteva sfaturi utile în acest sens:

• nu folosi soda caustică decât cu echipamentul de protecție adecvat (nu te îmbrăca în tricou sau în pantaloni scurți);
• recipientele și ustensilele folosite pentru a face săpunul și care intră în contact cu soda caustică vor fi folosite exclusiv în acest scop și pe viitor;
• spațiul în care faci săpunul este recomandat să fie foarte bine ventilat;
• pentru protecția ta și a familiei tale, este indicat să ții departe copiii și animalele de companie, pe tot parcursul procesului de producție;
• dacă se întâmplă să te stropești cu sodă, mai ales pe mâini, spală-te cu multă apă rece și unge-te cu o soluție diluată de oțet;
• dacă îți sar în ochi stropi de soluție de sodă, spală-te foarte bine și mergi de urgență la medic;
• nu inhala vaporii toxici, emanați în timpul procesului de dizolvare a sodei caustice;
• nu este recomandat să pui recipientele în care ai făcut săpun în mașina de spălat vasele, pentru că se va forma foarte multă spumă și va da pe dinafară;
• nu lăsa săpunul în forme mai mult de trei zile, pentru că se va întări foarte tare și îți va fi greu să-l scoți din ele sau să-l tai;
• depozitează săpunul pentru uscare într-un loc ferit de lumina directă a soarelui și de umezeală și care nu este excesiv de călduros;
• reține că un săpun este cu atât mai bun, cu cât stă mai mult la maturare, pentru că în felul acesta, compușii din el se stabilizează. 

Indiferent ce metodă alegi pentru a face săpun de casă, reține că este foarte important să ții cont de regulile de mai sus, ca să lucrezi în condiții de siguranță, să respecți proporțiile între cantitatea de grăsimi folosită și cea de sodă caustică, pentru a nu obține un săpun prea dur pentru pielea ta. În rest, poți fi cât de creativ vrei și să transformi întregul proces într-o activitate foarte plăcută.

Sursa foto: Shutterstock

Articolul Cum să faci săpun de casă – rețete rapide, la îndemâna ta apare prima dată în How to.

Poate fi un hobby sau poți să transformi totul într-o mică afacere, după cum îți dorești. Cum se fac lumanarile? În cele ce urmează, ți-am pregătit un mic ghid despre procesul de realizare a lumânărilor parfumate homemade.

Din ce se fac lumânările parfumate – accesorii și unelte necesare
Cum confecționezi lumânări parfumate homemade – etapele de lucru
Rețete de lumânări parfumate homemade / lumanari handmade
Rețetă de lumânări homemade florale
Rețetă de lumânări homemade colorate
Rețetă de lumânări homemade cu surprize
Reteță de lumânări homemade parfumate

Din ce se fac lumânările parfumate – accesorii și unelte necesare

Fie că le realizezi pentru a-ți decora casa, a le face cadou sau pentru a-ți deschide o mică afacere, lumânările parfumate homemade sunt un bun prilej de a-ți pune la încercare creativitatea și de a te bucura de întreg procesul confecționării lor din confortul locuinței tale. Pentru început, iată care sunt ingredientele, uneltele și accesoriile de care ai nevoie: 

• recipientul – de obicei, sunt borcane transparente, de diferite dimensiuni; poți opta, însă, și pentru recipiente deosebite, cum sunt fructele, ca mărul ori portocala, sau poți refolosi cutiile de la ceai; lumânările pot rămâne în aceste recipiente sau le poți scoate din ele; de asemenea, ai la îndemână și formele pentru prăjituri ca să obții steluțe, ursuleți, inimioare din ceară, pe care copiii le vor adora;
• ceară – fie folosești lumânări gata făcute pe care le marunțești și le topești, fie alegi varianta fulgilor de ceară vrac din soia sau parafină; 
• uleiuri esențiale – pentru a obține lumânări parfumate, poți opta pentru diverse arome;
• colorant – pentru ca lumânările tale să fie cât mai naturale, sunt recomandați coloranții alimentari, dar poți opta și pentru alte tipuri de pigmenți;
• fitil – este recomandat să folosești fitilul pentru lumânări din ceară naturală care are suport metalic, ca să scapi de grija poziționării lui corecte în recipient, dar poți opta și pentru alte variante;
• panglici colorate – sau alte accesorii pentru decorarea lumânărilor;
• bețe chinezești – acestea te vor ajuta la fixarea fitilului;
• o cratiță și o oală – pentru topirea cerii;
• foarfecă și scoci – pentru fitil sau alte ornamente. 
• ceara pentru lumanari

Cum confecționezi lumânări parfumate homemade – etapele de lucru

Confecționarea lumânărilor parfumate homemade presupune, în principiu, cinci etape: măsurarea cantității de ceară, fixarea fitilului, topirea cerii, adăugarea celorlalte ingrediente (ex.: coloranții, uleiurile parfumate, decorațiunile care se vor regăsi în interiorul lumânării) și turnarea cerii topite în recipiente. La prima vedere, pare o operațiune complicată, însă, dacă ții cont de câteva reguli simple și, mai ales, dacă te gândești la plăcerea de a-ți pune creativitatea la încercare, întregul proces poate fi distractiv și relaxant. 

• Măsoară cantitatea de ceară – ceara pentru lumanari

Mai înainte de toate, asigură-te că lucrezi pe o suprafață curată și întinsă, pe care o poți proteja cu un ziar sau cu prosoape de hârtie. Îndepărtează orice obiect pe care nu îl vrei pătat cu ceară sau colorant. Apoi, primul lucru pe care trebuie să-l faci este să măsori câtă ceară este necesară. Umple recipientul pentru lumânare cu ceară și dublează cantitatea. Aceasta este cantitatea de ceară pe care va trebui să o topești. 

• Poziționează corect fitilul

Cu siguranță nu îți dorești să obții o lumânare cu fitilul într-o parte, care să strice estetica delicatei decorațiuni. Ca să te asiguri că va sta pe centru, la exact înălțimea potrivită, folosește-te de două bețe chinezești pe care le amplasezi deasupra recipientului. Apoi, pune fitilul și prinde-l cu un clește de rufe pe care îl sprijini de bețele așezate pe gura borcanului. Altă metodă este să topești mai întâi ceara, să înmoi fitilul în ea și să pui capătul respectiv pe fundul borcanului. Aștepți cinci minute până se întărește ceara. O altă alternativă este să folosești lipici, după cum îți este mai ușor. Desigur, poți opta pentru fitilul pentru lumânări cu suport metalic, numai că s-ar putea să nu aibă lungimea pe care ți-o dorești. 

• Topește ceara

Taie ceara bucățele mici, dacă nu o găsești deja sub formă de fulgi. Pune pe aragaz o oală cu apă și deasupra, o cratiță în care pui ceara. Las-o să se topească aproximativ un sfert de oră, amestecând des cu o lingură din lemn. 

• Adaugă celelalte ingrediente

După ce ai topit ceara, adaugă celelalte ingrediente din care vrei să faci lumânarea: uleiurile parfumate, coloranții și decorațiunile care se vor regăsi în interiorul lumânării. Citește instrucțiunile de folosire atât pentru ceară, cât și pentru pigmenți, ca să vezi ce cantitate trebuie să folosești. Pune ingredientele direct în ceara topită și amestecă până se omogenizează. 

• Toarnă ceara în recipient

Înainte de a turna ceara topită în recipient, las-o să se răcească un pic (câteva minute). Folosește termometrul de bucătărie și când vezi că temperatura a ajuns la 140 de grade Fahrenheit sau 60 de grade Celsius, atunci este timpul să torni ceara. Ține de fitil și scurge ceara încet. 

Rețete de lumânări parfumate homemade

Lumânările parfumate îți pot înveseli casa și, în același timp, pot deveni o sursă de venit pentru tine, dacă vrei să transformi hobby-ul într-o mică afacere. Ca să poti posta creatiile pe OLX, acestea trebuie să fie de bună calitate și să iasă în evidență cu ceva deosebit față de alte produse similare de pe piață. Mai jos, ai câteva dintre rețetele de lumânări parfumate homemade care te pot inspira. 

Rețetă de lumânări homemade florale

Înainte de a turna ceara în recipient, ia o pensula și unge cu ceară topită câteva petale de flori uscate și lipește-le de marginile borcanului. Ca să obții o lumânare cât mai colorată, poți face un amestec de frunze și petale de la mai multe flori. Ca să fie un efect și mai interesant, poți folosi uleiurile parfumate care miros la fel ca plantele pe care le pui în lumânare. 

Rețetă de lumânări homemade colorate

Dacă dorești lumânări colorate, poți folosi, de exemplu, minele de la 12-15 creioane colorate. Taie-le mărunt sau pisează-le și adaugă-le în ceară în timp ce se topește. Alege creioane care sunt din aceeasi gamă cromatică și după ce vezi că ceara s-a colorat, fie o strecori, fie o lași așa, cu bucățile de creion înăuntru, pentru decor. 

Rețetă de lumânări homemade cu surprize

Surprizele sunt întotdeauna binevenite, iar atunci când se regăsesc în interiorul unei lumânări parfumate homemade, sunt cu atât mai romantice. Alege un cadou mic (o jucărie, un inel, un colier) și pune-l pe fundul recipientului, înainte de a turna ceara. De asemenea, poți folosi boabe de cafea și panglici pentru a orna lumânarea la sfârșit, astfel va arăta ca o cutie de cadou inedită. 

Reteță de lumânări homemade parfumate

În timp ce topești ceara, adaugă uleiurile sau esențele parfumate. Este important să le pui în această etapă a confecționării lumânării, ca să-și păstreze aroma intensă. Dacă vrei, poți alege chiar plante parfumate cum sunt lavanda, busuiocul sau menta. 

Acum că știi cum să faci lumânări parfumate homemade, îți poți decora casa cum dorești, îți poți surprinde prietenii cu un cadou deosebit sau, dacă vrei, îți poți transforma jocul într-o mică afacere de familie. Totul este să-ți lași imaginația liberă și să fii cât mai creativ cu putință. Ai nenumărate posibilități de a realiza lumânări care să iasă din tipare. 

Sursa foto: Shutterstock

Articolul Cum faci lumânări parfumate homemade – cele mai apreciate rețete apare prima dată în How to.

Mansardele au un design aparte, ceea ce înseamnă că poți să fii inovator în amenajare și să te folosești de idei îndrăznețe, pentru ca locul să prindă farmec. Îți prezentăm câteva sfaturi și idei care te vor ajuta să îți amenajezi mansarda într-un mod unic, indiferent că este vorba de bucătărie sau dormitor. 

• Amenajare mansardă – sfaturi
• Mansarde amenajate – avantaje și dezavantaje
• Camere mansardate – tip, materiale și stil
• Amenajare mansardă după dimensiune
• Amenajare mansardă în pod existent

Amenajare mansardă – sfaturi

Primul lucru de care trebuie să ții cont, atunci când pornești în amenajarea unei mansarde, este să te gândești în ce scop vei folosi spațiul respectiv. Fiindcă șansele să găsești mobilă exact pe dimensiunile mansardei sunt mici, vei apela la mobilă făcută pe comandă, care să se potrivească exact cu locul tău. 

Un alt sfat este să îți organizezi amenajarea după dimensiunile mansardei. Când vrei să cumperi mobila pentru ea, fii atent la înălțimile încăperii. Dacă vrei să o transformi în dormitor, analizează din toate punctele ce pat vrei să ai – măsoară distanța dintre pereți, lungimea totală – să vezi cum îl poziționezi, ca să ai loc să te ridici și să te așezi în voie.

Aplică aceleași sfaturi și dacă vei amenaja o bucătărie sau o sufragerie la mansardă. Gândește-te de două ori, să nu se transforme într-un spațiu prea înghesuit. 

Mansarde amenajate – avantaje și dezavantaje

Cu toate că oferă un loc aparte pentru casa ta, o mansardă vine atât cu avantaje, cât și cu dezavantaje. 

Avantaje mansardă 

Avantajele ce țin de amenajarea unei mansarde sunt nenumărate, pentru că te poți bucura de:

• Lumină naturală – faptul că este amenajată la ultimul etaj al casei sau al blocului îi oferă o lumină naturală, dar și o priveliște minunată. Indiferent dacă ai un dormitor mic la mansardă sau vrei să fie un spațiu pentru birou, te vei bucura de o lumină puternică, ce îți va favoriza productivitatea. Astfel, ai în vedere iluminarea mansardei în funcție de câtă lumină naturală pătrunde în cameră.
• Amenajarea poate fi făcută pe parcurs – dacă ți-ai cumpărat o casă care include și mansardă, nu trebuie să te apuci și de amenajarea ei imediat. Din contră, poți analiza în detaliu cum vrei să arate, ce vei adăposti în ea – poate fi un loc de depozitare pentru haine, un birou, dacă e un spațiu mai mic, sau, dacă beneficiezi de o mansardă mai mare, un adevărat loc de relaxare.
• Izolație termică bună – o locuință cu mansardă dispune de o izolație termică mai bună, pentru că este ca un tampon între acoperișul casei și casă.

Dezavantaje mansardă

Dezavantajele nu sunt la un stadiu care să te împiedice să construiești o mansardă sau să te muți într-una, la bloc. Sunt, de fapt, eventuale riscuri care pot apărea și pe care trebuie să le iei în calcul, de îndată ce visezi la o mansardă. 

• Supraîncălzire vara – dispui de lumină naturală, de priveliște frumoasă, însă vara poate fi prea cald, indiferent de modelul de mansardă.
• Posibilitatea de a se infiltra apa – în cazul unor ploi puternice, mansarda este predispusă la infiltrații. Astfel, trebuie să fii foarte atent când o construiești, fiindcă trebuie să apelezi la specialiști în lucrări de hidroizolație.

Camere mansardate – tip, materiale și stil

Interior mansardă – idei

Interiorul mansardei diferă în funcție de preferințele fiecărei persoane. Te poți inspira din diferite modele, ca să transformi o cameră în pod într-o adevărată locuință, cu elemente care să te reprezinte. O mansardă, în primul rând, trebuie să pornească de la plăcerile tale, indiferent că o vei folosi pentru birou, bucătărie, baie living sau un spațiu de depozitare. 

Amenajare dormitor mansardă

Dormitorul este un spațiu intim, așa că, dacă ai în gând amenajarea dormitorului din mansardă, planifică atent toate detaliile. Geamurile mari oferă un ambient deosebit pentru dormitorul din mansardă. Finisajele pe care le folosești trebuie să fie în culori deschise și calde. Lemnul montat pe verticală și tapetul în diferite modele și culori sunt opțiuni câștigătoare în amenajarea dormitorului din mansardă. În ce privește pardoseala, poți opta pentru lemn sau parchet stratificat. Lumina artificială din cameră poate fi realizată cu ajutorul lămpilor suspendate sau al lampadarelor cu un design în temă cu întreg dormitorul. Poți să te ajuți și de câteva grinzi în amenajare, care să fie la fel cu mobila din mansardă. 

Mobilă mansardă tineret

Pentru adolescenți, camera perfectă este la mansardă, atât pentru că oferă mai multă intimitate, dar și prin prisma amenajării. O mobilă mansardă de tineret trebuie aleasă în funcție de nevoile tinerilor și de așteptările lor. În funcție de cât de mare este mansarda, o poți amenaja inovator, exact cum sunt mansardele din filme. Ține cont să existe și un loc pentru un animal de companie, cu un spațiu doar al lui, undeva lângă pat sau birou, de ce nu? Ca idei amenajare mansardă pentru tineri, poți să arunci un ochi peste tot pe internet. Regula este să folosești mult lemn, să tratezi pereții în culori închise și să optezi pentru un mobilier în forme mai speciale, în funcție de personalitate. 

Baie mansardă

Când te gândești să amenajezi o mansardă, automat te mai gândești și la baie mansardă. Astfel, o baie la mansardă se amenajează în funcție de spațiul avut la dispoziție. În cazul unei băi mici, trebuie să te axezi doar pe lucrurile esențiale: un duș, toaletă și o chiuvetă. Atunci când amenajezi baia de la mansardă, pentru ca spațiul să pară mai mare, este bine să te orientezi către transformarea tavanului. Aici, totul ține de inventivitate. Poți pune lumini pe tavan, care să ofere un ambient mult mai special. 

Amenajare mansardă lemn 

Mansarda rustică, din lemn, este unul dintre cele mai întâlnite tipuri de amenajări pentru mansardă. Într-o astfel de mansardă, poți amplasa un șemineu care să ofere un spațiu cât mai primitor. Lemnul este potrivit când vrei să ai un dormitor sau un living la mansardă. Mirosul de lemn îți poate oferi senzația de natură, copilărie, libertate. Mai mult, o mansardă amenajată în stil rustic te face să te simți că ești undeva departe, nu în propria casă. 

Amenajare mansarde cu rigips

Pentru iubitorii tendințelor, pot opta pentru mansarde moderne și stiluri diferite. O cameră de la mansardă, construită după noile trenduri, te face să te simți ca în vacanță. Poți folosi ca material rigipsul, prin îmbinarea materialelor termoizolante, care se pot usca mult mai repede. Astfel, poți aduce mobila imediat după ce echipa de constructie termină tot ceea ce ține de finisaje. 

Amenajare mansardă după dimensiune

Una dintre cele mai mari provocări, când vine vorba de amenajarea mansardei, este legată de dimensiunea ei. Dacă, atunci când spațiul îți permite, poți face dintr-o mansardă un loc nemaipomenit, trebuie să te gândești și la ce metode recurgi, când amenajezi o mansardă joasă și îngustă. 

• Amenajarea mansardelor mici: când ai un spațiu limitat, este indicat să optezi pentru piese de mobilier care nu ocupă foarte mult spațiu. Dacă ai o mansardă mică, nu e suficient loc pentru un living unde inviți mulți oameni. Astfel, focalizează-te pe propriile nevoi. Transformă mansarda într-un birou. Încearcă să nu încarci spațiul și să nu folosești elemente care nu se potrivesc în design-ul ales. Cu cât este mai încărcat, cu atât va părea mai mic. 
• Amenajarea mansardelor mari: visul oricărei persoane este să aibă o mansardă mare, unde să se poată bucura de mult spațiu și de multe idei de amenajare. Este destul de ușor să găsești idei pentru a avea un loc de poveste la mansardă. Poate fi bucătărie cu un living, un dormitor mare cu o baie sau, de ce nu, un întreg spațiu de lucru. Compartimentează mansarda în așa fel încât să aibă mai multe roluri și să te ajute să ai toate lucrurile aproape. Nu pune mult mobilier – oricât de spațioasă este încăperea, păstrează un stil minimalist și adaptat nevoilor. 

Amenajare mansardă în pod existent

Dacă locuiești la casă și încă nu ai o mansardă, trebuie neapărat să te gândești la mansardarea podului. Casele cu mansarde la interior au acel ceva aparte, care le face să fie mult mai frumoase atât la interior, cât și la interior. 

Începe prin a izola spațiul foarte bine, apoi studiază câteva modele mansarde interior și alege mobilierul mansardei, după spațiul pe care îl ai la dispoziție. Poate deveni o adevărată provocare, dacă nu știi neapărat ce îți dorești de la amenajarea mansardei în podul existent, dar rezultatul te va mulțumi. Caută modalități de amenajări mansardă pe internet, echipe specializate și arhitecți. 

Prin urmare, mansarda este un spațiu care îți pune la încercare imaginația și te provoacă să găsești idei noi, pentru a o transforma într-un loc de poveste. Este important să o amenajezi în funcție de nevoile tale și nu doar pentru a avea un spațiu în plus. 

Sursa foto: shutterstock.com

Articolul Sfaturi și idei pentru amenajarea mansardei apare prima dată în How to.

• Pregătește-te pe tine
• Pregătește uneltele de grădină
• Pregătește fertilizanții și amelioratorii pentru sol
• Pregătește compostul și/sau gunoiul de grajd
• Verifică gardurile
• Inventariază accesoriile pentru grădinărit
• Ai planificat spațiul din grădină?
• Curățenia în grădină
• Pregătește solul
• Programează și efectuează tăierile de primăvară
• Plantările de primăvară
• Grădina de flori
• Replantarea gazonului
• Nu neglija echipamentul sau mobilierul de grădină
• Pregătește-te pentru un îngheț târziu

Pregătește-te pe tine

E un foarte bun început să verifici ce ai deja din anii trecuți, ce poate fi refolosit și ce trebuie aruncat, înainte de a face o listă de cumpărături pentru anul care abia începe.

• Haine pentru grădinărit: munca în grădină este solicitantă și nu tocmai curată, așadar, ai nevoie de haine comode, largi, care să îți permită să te miști în voie și care să fie folosite numai la treabă. În același timp, hainele trebuie să te protejeze adecvat împotriva frigului, umezelii, insectelor, spinilor, așchiilor și, peste câteva săptămâni, împotriva soarelui și a căldurii. 
• Echipament de protecție pentru grădină: manusile pentru gradina sunt primul lucru care ne vine în minte atunci când vorbim despre echipament de protecție. Uneori, o pereche de ochelari de protecție poate fi și ea necesară. Atunci când stropești pomii, o salopetă pe care să o îmbraci peste hainele de lucru obișnuite poate minimiza contactul cu substanțele chimice. 
• Accesorii pentru confort: adeseori munca în grădină te obligă să stai aplecat ore în șir sau să stai în genunchi ori pe vine. Câteva accesorii simple te pot proteja eficient împotriva durerilor musculare sau articulare: un taburet mic din plastic și o pernă specială pentru genunchi reprezintă o investiție mică, cu un impact important. 

Pregătește uneltele de grădină

Chiar dacă uneltele tale de gradina sunt depozitate într-un spațiu sigur și adecvat, tot e bine să le supui unui proces de revizie înainte de a avea efectiv nevoie de ele. S-ar putea ca anul trecut să se mai fi stricat câte ceva și să fi rămas nereparat, s-ar putea să fi rătăcit unele accesorii sau poate ai avut nevoie de unelte pe care le-ai împrumutat de prin vecini și pe care ți-ai propus să le achiziționezi și pentru tine. 

De asemenea, este foarte posibil ca grădina ta să se fi mărit între timp și să ai nevoie de unelte care până acum nu ți-au fost necesare. Rezervă-ți timp să cureți, repari, ascuți, ungi, alimentezi, testezi uneltele și aparatele, și cumpără inteligent ceea ce îți lipsește.

Pregătește fertilizanții și amelioratorii pentru sol

Verifică-ți stocurile de substanțe fertilizante, de tratamente pe care știi că intenționezi să le aplici plantelor, astfel încât să eviți să pierzi timpul cu drumuri până la magazin în zilele în care planifici să te dedici treburilor. 

O grădină fertilă are nevoie de azot, potasiu și fosfor. În cazul în care nu vrei să folosești ingrasaminte din comerț, există soluții home-made pentru a îmbogăți solul, trebuie doar să te informezi și să te pregătești din timp să le aplici. 

Pregătește compostul și/sau gunoiul de grajd

Oricât de bun ar fi pământul din grădina ta, primăvara ar trebui să îl îmbogățești cu un strat nutritiv suplimentar. Poate că pregătești propriul compost, și asta e minunat, dar uneori resursele proprii nu sunt suficiente.

Poți cumpăra compost sau gunoi de grajd – nu se folosește niciodată gunoi de grajd proaspăt, deoarece are o aciditate prea mare. Singurul gunoi de grajd care se poate folosi în grădină imediat, fără timp de așteptare, este cel provenit de la iepuri, dar e greu de spus dacă merită să crești iepuri pentru asta. 

Verifică gardurile

Iarna, zăpada, vântul, umezeala afectează de multe ori calitatea și integritatea gardurilor. Sosirea primăverii este un moment foarte potrivit pentru a verifica și repara gardul care asigură limita proprietății. Și dacă tot te ocupi de asta, poți verifica și alte elemente din curte: gărduțuri decorative, borduri, trotuare și așa mai departe. 

Ia în calcul și starea sistemelor de irigatie – dacă nu ai încă, e cazul să le iei în calcul  – sistemul de drenare și colectare a apei de ploaie, starea robinetelor din curte, a furtunurilor și stropitorilor.

Iarna poate avea efecte negative și asupra sistemelor de iluminat sau a traseelor electrice, care trebuie verificate și reparate. 

Inventariază accesoriile pentru grădinărit

Inspectează starea aracilor sau a suporturilor pentru susținerea plantelor, verifică dacă ai accesorii pentru legarea plantelor, numără ghivecele si jardinierele și vezi dacă e necesar să le suplimentezi numărul. În funcție de cum vrei să arate grădina ta și ce anume ar trebui să includă, caută accesorii pentru plantat răsaduri.

Ai planificat spațiul din grădină?

Poate vrei doar să ai o grădină îngrijită, cu gazon uniform. Dar poate dorești să plantezi un nou arbust ornamental, să plantezi flori de-a lungul gardului, să organizezi un colțișor cu hortensii sau să rezervi un mic spațiu grădinii cu legume. Indiferent care este planul tău, el necesită un pic de organizare, astfel încât să profiți la maximum de spațiul pe care îl ai la dispoziție. Mai ales dacă urmează schimbări importante față de anii trecuți, planificarea spațiului este foarte importantă.

În cazul în care cultivi legume, ai grijă la rotația culturilor. Nu e o idee bună să cultivi aceleași plante, pe aceleași parcele, mereu, deoarece există riscul de răspândire a bolilor sau dăunătorilor. 

Curățenia în grădină

Chiar dacă ai avut grijă, în toamnă, să nu lași resturi împrăștiate prin grădină, primăvara este nevoie de o curățenie generală. Primul pas este să îndepărtezi plantele care au fost afectate de ger și pietrele, resturile de lemn sau plastic și orice alte gunoaie s-ar mai fi putut aduna peste iarnă. 

Pentru a grebla și a îndepărta resturile vegetale, specialiștii recomandă să aștepți o perioadă de câteva zile în care temperatura depășește 10 grade Celsius, pentru a evita să arunci insectele benefice, ouăle sau larvele lor, care se adăpostesc adeseori în frunzele uscate sau tulpinile mai groase ale plantelor. Cu puțină răbdare, vei avea o mulțime de mici angajați fără plată în grădină, care vor poleniza, vor ține sub control paraziții și vor echilibra în mod natural micuțul vostru ecosistem. 

Pregătește solul

O dată la 3-5 ani, specialiștii recomandă să testezi pământul din grădină pentru a avea o imagine clară asupra nutrienților pe care îi poate furniza plantelor. Dacă solul este deja foarte bogat în fosfor, vei evita să folosești fertilizatori cu conținut mare de fosfor, de pildă. Sau s-ar putea să afli că pământul tău are o reacție alcalină, ceea ce te va face să adaugi substrat acid în jurul plantelor care preferă o aciditate crescută. 

Profită de ninsorile neașteptate de la început de martie și sapă grădina, astfel încât să încorporezi o cantitate cât mai mare de apă în sol, mai ales dacă iarna a fost secetoasă. Urmează afânarea și nivelarea solului sau săparea rădăcinii copacilor, pentru a favoriza menținerea umezelii. 

Programează și efectuează tăierile de primăvară

Tăierile de primăvară urmăresc igienizarea plantelor și stimularea înfloririi sau a fructificării, în funcție de specie. 

• Tăierea pomilor fructiferi se realizează pentru eliminarea crengilor uscate și pentru dirijarea unei ramificații sănătoase și aerisite. Tunderea copacilor trebuie urmată de tratamente fitosanitare și de aplicarea îngrășămintelor.
• Tăierea viței-de-vie trebuie precedată de verificarea aracilor. Ea are ca scop menținerea formei butașilor și stimularea producerii de noi lăstari, care vor rodi.
• Tăierea arbuștilor ornamentali se face pentru întinerire și pentru stimularea înfloririi. În cazul arbuștilor care înfloresc devreme primăvara, tăierile ar trebui efectuate toamna sau în luna februarie. 
• Tăierea trandafirilor se face mai scurt sau mai lung, în funcție de grosimea și vigoarea ramurilor. Ramurile mai groase de 10 mm se taie la 20-30 cm lungime, ramurile medii se taie la maximum 15 cm lungime, iar ramurile subțiri se tund la doar 6 cm.
• Tăierea trandafirilor cățărători este nerecomandată, fiind suficientă îndepărtarea ramurilor bolnave sau înghețate. Pe de altă parte, dacă ai o tufă bătrână, poți apela la tăieri pentru a stimula înflorirea pe toată suprafața ei. 

Plantările de primăvară

Primăvara este momentul potrivit pentru plantare, dar există o mare diferență între ridichi și salata verde, care pot rodi încă din aprilie, și begonii, pe care frigul zilelor mai reci de aprilie le poate omorî. Prin urmare, e nevoie să respecți un calendar al plantărilor.

• Rasadurile se plantează la început de martie, astfel încât la începutul lui aprilie să poată fi mutate în grădină. Dacă nu ai solar, roșiile, ardeii, vinetele și castraveții tolerează bine temperaturile din aprilie. Tot în a doua lună de primăvară se pot planta dovleceii, cartofii, mazărea târzie și varza.
• Florile de primăvară și alte flori cu bulbi pot fi plantate în grădină încă de la începutul lui martie, fiind relativ rezistente la frig.
• Trandafirii se pot planta și primăvara, în martie, cu condiția ca temperaturile să fie pozitive. Este momentul potrivit pentru a dezmușuroi trandafirii mai bătrâni.
• Zarzavaturile (ridichi, arpagic, pătrunjel, salata verde, morcovii) pot fi plantate chiar înainte de luna aprilie. În aprilie se plantează sfecla roșie.
• Vita-de-vie se plantează toamna, dar butașii înghețați peste iarnă pot fi înlocuiți și devreme, în martie, când temperaturile sunt pozitive, iar planta nu a intrat încă în faza de vegetație. 
• Pomii fructiferi se pot planta în martie și aprilie, în funcție de soi.

Grădina de flori

Odată reorganizată grădina, te poți ocupa de zona destinată florilor.

• Îndepărtează buruienile care încep să răsară în straturile de flori, elimină treptat stratul de mulci apărut în jurul florilor, verifică dacă solul este suficient de bine drenat și sapă un canal de scurgere sau adu pământ suplimentar dacă există probleme. 
• Poți planta bulbi de crini, dalii, begonii, iriși sau gladiole. Dacă îți cad în mână bulbi de flori de primăvară, îi poți planta și pe ei, dar să nu te aștepți la flori spectaculoase în același an. 
• Poți sădi plantele cu înflorire vara: panseluțe, petunii, lavandă, flori de piatră și așa mai departe.
• Replanteză cât mai repede plantele perene ale căror rădăcini sunt expuse la aer.
• Verifică, îndesește sau înlocuiește gardul viu. Dacă abia acum îl plantezi pentru prima oară, alege cu înțelepciune locul, pentru că e foarte dificil de mutat ulterior. 

Replantarea gazonului

Dacă ai avut gazon în anii trecuți, e bine să acționezi din primele zile de primăvară ca să te poți bucura de iarbă frumoasă întreaga vară. Odată ce ai greblat bine întreaga curte, amestecă o găleată cu pământ de calitate și semințe de gazon și împrăștie cât mai uniform în întreaga curte. Udați suficient în primele zile, pentru a încuraja germinarea semințelor. Scarificarea gazonului poate fi necesară pentru refacerea porțiunilor afectate și pentru îndepărtarea mușchiului eventual apărut. 

Nu neglija echipamentul sau mobilierul de grădină

Primăvara devreme poți trece în revistă starea mobilierului și accesoriilor de grădină, astfel încât să le poți repara sau înlocui, dacă este cazul. Mobilierul de gradina trebuie curățat înainte de utilizare. Accesoriile din lemn, balustradele metalice, zonele de piatră decorativă trebuie curățate. 

Pregătește-te pentru un îngheț târziu

Vremea este capricioasă primăvara, astfel că nu e exclus ca vreun îngheț surpriză să pună în pericol plantele care au înmugurit deja. Pentru asemenea situații e bine să ai la îndemână materiale textile vechi cu care să acoperi plantele mai sensibile. Atenție: plasticul nu este considerat o soluție adecvată, pentru că exacerbează efectele gerului în zonele în care intră în contact cu mugurii. 

Articolul Primele lucrări de primăvară în grădină apare prima dată în How to.

Pentru că reprezintă o investiție destul de importantă, cel mai bun pavilion de grădină trebuie ales ținându-se cont de anumiți parametri obiectivi, dar și de criterii mult mai personale: spațiul disponibil, designul general al curții sau gusturile cumpărătorului. 

• Tipologia pavilioanelor de grădină
• Structura de rezistență
• Dimensiunile pavilioanelor de grădină
• Copertina pavilionului de grădină
• Designul pavilionului de grădină
• Întreținerea pavilionului de grădină
• Prețul pavilionului de grădină
• Cele mai apreciate modele de pavilioane de grădină

Primul pas pentru achiziția unui pavilion de grădină de care să te bucuri cu adevărat constă în documentarea în legătură cu oferta și posibilitățile disponibile pe piață. Iată care sunt elementele obiective pe care să le iei în calcul.

Tipologia pavilioanelor de grădină

Există două categorii principale de pavilioane: pavilioane de grădină ușoare și pavilioane robuste, între care există diferențe importante la capitolul rezistență la condițiile de mediu, greutate și portabilitate.

Pavilioanele ușoare

Dacă te interesează varianta de pavilioane de grădină ieftine, cele ușoare sunt cele potrivite pentru tine. Ele sunt gândite în primul rând pentru camping, dar nimic nu te împiedică să le instalezi în grădină.

Datorită portabilității crescute, pavilioanele de grădină ușoare pot fi folosite temporar, ceea ce e foarte util în cazul grădinilor de dimensiuni mici. Ele se montează și se demontează în câteva minute, fiind ideale pentru a te recrea în anotimpul călduros.

Pavilioanele robuste

Dacă te gândești la un produs căruia să îi dedici permanent un loc în grădină, care să devină parte din decorul acesteia și sub protecția căruia să te poți relaxa, un pavilion robust este alegerea potrivită. Desigur, trebuie să te aștepți la o investiție mai mare și la ceva pregătiri pentru fixarea adecvată a produsului, pentru că discutăm despre o variantă de pavilion de grădină rezistent iarna și care rămâne pe poziție tot timpul anului.

Structura de rezistență

Atunci când vine vorba despre structura de rezistență, producătorii de pavilioane de grădină au la dispoziție mai multe alternative: aluminiul, oțelul, fierul forjat sau lemnul.

Pavilionul din aluminiu

Structura de rezistență din aluminiu este opțiunea ideală pentru modelele ușoare, caracterizate de portabilitate. Rezistent la coroziune, ușor de demontat și de transportat, pavilionul de grădină din aluminiu are un dezavantaj major, reprezentat de rezistența scăzută la vânt.  

Alegerea unui asemenea model vine, de asemenea, la pachet cu un cost de achiziție redus: structura de aluminiu este regăsită la modelele de pavilioane de grădină ieftine. 

Pavilionul din fier forjat

Este exemplul ideal de pavilion de grădină permanent, probabil cea mai bună opțiune pentru persoanele care caută un model de pavilion de grădină rezistent la vânt. Fierul forjat are o greutate foarte mare și un aspect caracteristic grădinilor rustice, dar rezistența sa la intemperii poate fi prelungită prin tratare cu vopseluri și soluții special dedicate.

Pavilionul din oțel

Se consideră că pavilionul din oțel este – cel puțin pentru moment – cea mai solidă alegere. Oțelul e ușor, astfel că modelul va fi relativ ușor de instalat. Pe de altă parte, oțelul este și foarte rezistent, ceea ce înseamnă că structura va fi durabilă față de condițiile meteo de tipul vânturilor extreme.

Pavilioanele pe structură de oțel sunt tratate cu soluții anticoroziune, dar probabil că va fi necesar să reaplici o vopsea specială sau soluții anti rugină, pentru a prelungi durata de viață a produsului.

Pavilionul din lemn

Pavilionul din lemn este o alegere foarte frecventă a persoanelor care își doresc să mențină un stil cât mai apropiat de natură, în grădina lor. Un alt avantaj al pavilionului de lemn este că, de cele mai multe ori, este realizat pe comandă, ceea ce îți permite să îl personalizezi în funcție de preferințe. Materialul e durabil și îți poate înfrumuseța grădina zeci de ani la rând, dacă este periodic curățat și tratat. 

Soluția cea mai populară, în prezent, este reprezentată de pavilioanele de grădină cu structura confecționată dintr-o combinație de oțel – pentru picioare și barele din partea de jos – și aluminiu – pentru barele superioare.

Dimensiunile pavilioanelor de grădină

Dimensiunile pavilionului de grădină se aleg în funcție de spațiul pe care îl ai la dispoziție și de utilitatea pieselor. Dacă ești adeptul vizitelor restrânse sau dacă vrei să îl folosești strict în familie, pavilionul de 2 x 2 m poate fi suficient. Dacă ești o persoană sociabilă și ai des musafiri, un model 3 x 6 poate fi o alternativă mai bună. Există și modele mai mari de atât, cu mențiunea firească, legată de spațiul pe care îl ocupă în grădină.

Un element foarte important este legat de înălțime. Pentru ca un astfel de pavilion să fie confortabil pentru toată lumea, el ar trebui să măsoare cel puțin 2 m înălțime. Există și modele – mai ales cele robuste, permanente – cu înălțimea standard de 2,5 m, ceea ce reprezintă idealul. 

Copertina pavilionului de grădină

Pentru o cât mai bună durabilitate și din motive de siguranță a utilizatorilor, cel mai bun pavilion de grădină are copertina confecționată din material rezistent, cu protecție UV, ignifug și impermeabil. Cele mai apreciate materiale pentru copertină sunt:

• poliesterul
• polietilena
• vinilul

Indiferent de varianta pentru care optezi, o densitate mai mare a materialului înseamnă și o rezistență mai bună la factorii de mediu. 

Pavilionul din poliester

Poliesterul este o variantă ieftină, satisfăcătoare ca durabilitate și relativ rezistentă la intemperii. Totuși, această rezistență la ploaie depinde de volumul și durata precipitațiilor, căci, în cazul cantităților mari de apă, aceasta va pătrunde, până la urmă, prin acoperiș.

Un alt dezavantaj important al poliesterului este legat de nivelul de protecție UV oferit, care este unul foarte redus. În final, cel mai mare avantaj al poliesterului are legătură cu prețul accesibil, care îți permite să te simți bine în grădină, fără eforturi prea mari.

Pavilionul din polietilenă

Datorită durabilității, polietilena este prima opțiune, atunci când vine vorba despre un pavilion metalic pentru grădină, despre un pavilion de terasă sau de alte modele semi-permanente. 

Materialul este adeseori tratat suplimentar, pentru un nivel superior de impermeabilizare. Ignifugarea sa este, de asemenea, foarte importantă și e recomandat să fii atent la acest aspect; altminteri, polietilena este foarte inflamabilă și trebuie ținută la distanță de orice sursă de foc. 

Pavilionul de vinil

Vinilul folosit pentru confecționarea pavilioanelor de grădină este reprezentat de un strat de vinil peste poliester, ceea ce îmbunătățește cu mult rezistența materialului la precipitații și îi imprimă și un nivel superior de protecție UV.

Pe de altă parte, vei descoperi că prelata din vinil este mult mai grea decât celelalte două, motiv pentru care este recomandată pentru pavilioanele permanente, care rămân montate pe termen lung. 

Designul pavilionului de grădină

Designul pavilionului de grădină ales trebuie să fie o îmbinare între funcționalitate și gusturile cumpărătorului. Forma, pereții, sistemul de închidere și culoarea pavilionului sunt cele mai importante elemente din această categorie:

• Forma pavilionului poate fi circulară, hexagonală, pătrată sau dreptunghiulară. Ea va fi aleasă în funcție de spațiul pe care îl ai în curte, de numărul de persoane pe care ar trebui să le adăpostească și, desigur, de preferințele personale. 
• Pereții pot fi închiși, deschiși sau mobili. Unele pavilioane au doar acoperiș – sunt cele mai ieftine modele, dar nu oferă protecție împotriva vântului sau ploii, astfel că te poți trezi că e dificil să le folosești când condițiile meteo nu sunt perfecte. Mult mai practic este să optezi pentru o variantă cu pereți detașabili sau care se pot lega în jurul stâlpilor de susținere. Când vine vorba de pereți, un model echipat și cu plasă de țânțari este mult mai practic și îți garantează seri liniștite.
• Sistemul de închidere diferă, de asemenea, de la un model la altul. Tot pentru o protecție adecvată la ploaie și față de insecte, recomandarea specialistului este pentru închidere cu fermoar. Mai elegantă și mai atractivă este închiderea cu bride de material a unor perdele elegante, dar acestea oferă mai degrabă discreție, decât protecție. 
• Culoarea este, în cele din urmă, o chestiune de preferințe personale. Modelele deschise la culoare sunt mai răcoroase pe timp de vară, pentru că nu absorb căldura. Pe de altă parte, ele se murdăresc foarte repede. Când alegi un pavilion de culoare închisă, rezistent la murdărie, e posibil ca, pe timp de vară, să nu îl consideri foarte confortabil. Există, totuși, sisteme de răcire și ventilare care pot compensa acest neajuns.   

Întreținerea pavilionului de grădină

Ca să te bucuri cât mai mult de pavilionul de grădină pe care abia l-ai achiziționat, este necesar să respecți câteva reguli de utilizare, menite să îl mențină într-o stare cât mai bună:

• Instalarea trebuie să se facă neapărat pe o suprafață perfect plană; altfel, rezistența produsului va avea de suferit.
• Depozitarea pavilionului se va face într-o zonă uscată și bine adăpostită. Pavilionul va fi strâns numai după ce s-a uscat complet.
• Ancorarea pavilionului trebuie făcută cât mai ferm și mai durabil, pentru a-l proteja împotriva vânturilor puternice. 
• Curățarea pavilionului trebuie realizată ori de câte ori este nevoie, esențial fiind ca acesta să se usuce cât mai rapid, după acest proces.
• Elementele de susținere pot necesita îngrijire specifică: lăcuire (lemn), vopsire (oțel) etc. 

Prețul pavilionului de grădină

Prețurile pavilioanelor de grădină variază în limite destul de largi, în funcție de dimensiuni, funcționalitate și producător. Modelele portabile, ușoare, care se pliază și se instalează cu ușurință, pot costa câteva sute de lei; variantele robuste, cu montaj permanent, de dimensiuni mari, pot costa mai multe mii de lei.

Deși bugetul trebuie întotdeauna luat în calcul, e important să nu fie criteriul care primează în alegerea ta. 

Cele mai apreciate modele de pavilioane de grădină

Pavilion Jysk

Este un model încântător prin simplitate și stabilitate, mulțumită cadrului fabricat din oțel. Copertina este din poliester și are, conform specificațiilor producătorului, o rezistență la apă de până la 700 mm. Panourile laterale detașabile pot proteja împotriva vântului ori ploii sau pot fi deschise, pentru o mai bună ventilare. Dimensiunile spațiului interior sunt de 3 x 3 m, cu o înălțime maximă de 2.65 m.

Avantaje:

• Oferă un spațiu adecvat pentru o masă de până la 6 persoane, fără a ocupa mult loc în grădină;
• Este rezistent la apă, astfel încât să poată fi folosit indiferent de vreme;
• Are un cadru deosebit de rezistent la vânt și intemperii;
• Plasa împotriva insectelor îți garantează seri liniștite.

Dezavantaj:

• Cu o greutate totală de 50 kg, portabilitatea sa este discutabilă. 

Pavilion Ibite

În cazul în care dorești un pavilion de grădină ieftin și bun, rezistent, pliabil și foarte ușor și rapid de montat, aceasta este una dintre cele mai practice soluții. Cadrul fabricat din oțel este unul dintre primele argumente care pledează în favoarea acestei alegeri, rezistența sa fiind greu de egalat. Copertina cauciucată este impermeabilă și rezistentă la intemperii, iar dacă dorești, poți achiziționa și pereți laterali, pentru o protecție completă. Pavilionul este disponibil în câteva culori diferite, dintre care poți alege varianta cea mai potrivită pentru grădina ta. 

Avantaje:

• Cadrul din oțel este rezistent și durabil;
• Acoperișul cauciucat este impermeabil și foarte rezistent la precipitații, inclusiv la cele puternice;
• Prețul este unul dintre cele mai accesibile din gamă;
• Dimensiunile de 3 x 3 x 2.6 m sunt ideale pentru un grup de până la 6 persoane, dar este disponibil și în alte variante de dimensiune. 

Dezavantaj:

• Piesa nu include pereții laterali, care trebuie achiziționați separat, dacă se dorește. 

Pavilion VidaXL cu perdele si siruri de lumini

Dacă îți place să aduni prietenii la tine în curte, acest pavilion te ajută să creezi o atmosferă atât de plăcută, încât are șanse să devină vedeta zonei în care locuiești. Structura este reprezentată de stâlpi de aluminiu, în timp ce copertina și pereții laterali sunt fabricați din poliester cu înveliș de PA care oferă protecție UV și împotriva ploii. Acoperișul are 2 niveluri, pentru a asigura o ventilație adecvată, iar pereții laterali sunt echipați cu plase împotriva insectelor. Șirurile de lumini LED sunt alimentate cu energie solară, astfel că nu trebuie să îți bați capul cu găsirea unei surse de curent.

Avantaje:

• Este un pavilion ușor, cu o structură rezistentă, ce permite o bună ancorare;
• Dimensiunile de 4 x 3 m îl recomandă ca fiind suficient de spațios pentru grupul tău de prieteni;
• Sistemul de iluminare cu LED alimentat cu energie solară este de mare efect, practic și confortabil;
• Protejează împotriva ploii, radiațiilor solare, vântului și insectelor.

Dezavantaj:

• Nu se recomandă să fie lăsat afară în condiții nefavorabile, piesa fiind gândită mai degrabă pentru montaj la nevoie sau exclusiv pe timp de vară. 

Sursă imagini: Shutterstock

Articolul Cum alegi un pavilion de grădină? apare prima dată în How to.

• Informații despre Begonia
• Soiuri de begonii
• Cultivarea begoniilor
• Înmulțirea begoniilor
• Boli și dăunători

Begonia este întâlnită cel mai adesea în interiorul locuințelor, sensibilitatea sa la frig  făcând-o o alegere potrivită pentru gradina doar în perioada de vară. 

Informații despre Begonia

Begonia este o plantă cu flori perene și aparține familiei Begoniaceae. Este o familie generoasă, care include peste 900 de specii native, originare din zona de climă subtropicală și tropicală umedă din America de Sud și Centrală, Africa și Asia de Sud, și peste 2000 de specii hibride. 

Begoniile au fost aduse în Europa în secolele XVIII-XIX, unde au fost rapid apreciate pentru aspectul decorativ al frunzelor și florilor. Având în vedere că planta înflorește toată vara, uneori și iarna, ea poate fi cu greu egalată de alte specii de interior. 

Cea mai mare provocare în ceea ce privește îngrijirea begoniilor are legătură cu sensibilitatea lor aparte la temperaturi scăzute și la secetă. În cazul în care umiditatea din încăpere nu este suficient de crescută, este necesar să pulverizezi apă pe frunze. 

Soiuri de begonii

Begoniile se împart în 3 categorii de plante, în funcție de organul care le asigură perenitatea:

• Begonii rizomatoase
• Begonii tuberculate
• Begonii fasciculare (fibroase)

Begonii rizomatoase

Sunt printre cele mai apreciate soiuri de begonii, datorită aspectului variat al frunzelor care rămân veșnic verzi. Această categorie include peste 700 specii, crescute pentru aspectul decorativ al frunzelor și pentru că înfloresc cu precădere iarna. Câteva specii din această categorie sunt:

• Begonia coralina – o plantă cu frunze mari și asimetrice și cu nuanțe deosebite de verde și argintiu, dispuse sub formă de pete neregulate. Este una dintre speciile care înflorește aproape tot anul, cu flori mari, roșii, dispuse sub formă de ciorchini lungi.

• • Begonia rex – are valoare decorativă mare, datorită frunzelor asimetrice, gofrate, cu margini ondulate, în nuanțe de la verde la roșu, argintiu sau violet, cu pete și mozaicuri. Pe de altă parte, florile acestei specii sunt mici, de culoare roz sau roșiatică, nu foarte spectaculoase.

• Begonia masoniana – este o specie ușor de identificat, datorită frunzelor verzi, cu o pată roșiatică-maronie pe direcția nervurilor.
• Begonia heracleifolia nigricans – este unul dintre cele mai rare soiuri, cu frunze de formă stelată.

Begonii tuberculate

În această categorie intră begoniile care înfloresc vara și produc flori de dimensiuni mari și intens colorate. Este grupul de specii cele mai prolific florifere și care, cel puțin în condițiile climatice din România, își pierd frunzele și tulpinile iarna și rămân în stare latentă câteva luni pe an.

• Begonia tuberhybrida este cea mai cunoscută reprezentantă a acestei categorii, remarcându-se datorită florilor mari, involte, dispuse axilar, colorate intens și divers. Și frunzele speciei sunt aparte: asimetrice, dințate, palmate, pline de viață. Planta ajunge până la înălțimi de 40 cm, fiind una dintre cele mai mari dintre speciile de ghiveci. 

Begonii fasciculare sau fibroase

Această categorie de begonii pierde parțial frunzele pe timp de iarnă, în cazul lor fiind necesar să îți asumi o perioadă în care nu înfloresc deloc și nici nu au un aspect extraordinar de atractiv. Mai sunt denumite begonii aripi de înger și au tulpini rigide și rezistente, care le fac potrivite traiului în aer liber, în grădină sau ghivece. Pot ajunge la înălțimi record de 10 m și au flori spectaculoase, abundente, sub formă de cascade albe, roz, roșii sau portocalii. 

• Begonia semperflorens are flori simple sau bătute și foarte frumos colorate, în nuanțe diferite de roșu, roz, alb sau portocaliu. Frunzele sunt cărnoase, lucioase, verde intens sau roșiatice. Mai este denumită și begonie de ceară, pentru aspectul caracteristic al frunzelor. Este mare iubitoare de umbră și se cultivă, în general, anual. 
• Begonia metalica are flori mici și discrete, de culoare albă sau roz. Frunzele sunt foarte groase, cu luciu metalic pe fața superioară și cu nuanțe de verde arămiu, extrem de frumoase. 

Cultivarea begoniilor

Din cauza sensibilității la temperaturile scăzute, begonia crește cel mai bine în ghivece și jardiniere, în casă sau pe terase și balcoane. Indiferent pentru care dintre alternative optezi, trebuie să fii conștient că speciile perene necesită să fie adăpostite pe timp de iarnă și prosperă doar la temperaturi mai mari de 12 grade Celsius. 

Alegerea ghiveciului potrivit

Longevitatea plantei, modul în care prosperă (sau nu) și înflorește este influențat de tipul de ghiveci în care e crescută. Pentru că nu suportă să fie constrânsă și intră într-o fază de stres atunci când se află într-un ghiveci neîncăpător, begonia trebuie plantată într-un vas de dimensiuni medii, cu găuri pe fund, pentru drenaj. Pentru ca drenarea apei să se producă eficient, se recomandă așezarea, pe fundul ghiveciului, a unui strat de pietriș sau de scoici, care să favorizeze scurgerea apei în exces. 

Alegerea substratului potrivit

Pentru că este foarte expusă la putrezirea rădăcinilor, begonia are nevoie de un sol bine drenat. Combinația ideală este un amestec de pământ de frunze, turbă, pământ de ferigi, mraniță și nisip. 

Pentru o ventilație corespunzătoare, specialiștii mai recomandă, pentru substrat, și un amestec de pământ de frunze, mulchi și perlit horticol. Săparea regulată a pământului în jurul tulpinii este importantă pentru a evita bătătorirea acestuia și a favoriza aerarea. 

Expunerea la lumină 

Begoniile sunt plante care iubesc lumina și umbra. Expunerea directă la soare, mai ales la orele prânzului sau devreme după-amiaza, este nocivă. Se dezvoltă mai bine pe un balcon sau terasă acoperită, unde să aibă parte de soare direct doar foarte devreme dimineața sau foarte târziu seara.

Dacă ții begoniile în casă, ele se vor dezvolta foarte bine pe pervaz, dar în spatele unei perdele care să filtreze lumina. Pe timp de iarnă, în schimb, pervazul nu mai este adecvat, frigul inhibându-le dezvoltarea, iar expunerea eventuală la calorifer determinând uscarea plantei.

Temperatura potrivită pentru begonie

Dacă e să ne gândim la originile acestei plante, devine evident că expunerea la frig nu are cum să îi fie favorabilă. În mod ideal, begonia iubește temperaturile cuprinse între 20-25 grade Celsius, dar tolerează temperaturi până la 14 grade Celsius. Pe timp de iarnă, speciile care intră în repaus vegetativ trebuie menținute la temperaturi de cel mult 15 grade Celsius. 

Udarea begoniilor

În ceea ce privește aportul de apă, begonia are cerințe clare. Iubește umezeala, are nevoie de apă, dar aceasta nu trebuie să băltească. Între două udări, stratul superior de pământ trebuie să apuce să se usuce. În momentul udării, se recomandă să nu se ude frunzele, excesul de apă determinând apariția unor pete maronii. Apa folosită pentru udat trebuie să fie la temperatura camerei.

Begonia îndrăgește o umiditate atmosferică de 70%, lucru rar întâlnit în locuințele sau în clima din România. Când umiditatea din încăpere scade mult, poți pulveriza, fin, apă în aer, în jurul florii, niciodată cu jetul orientat direct către frunză.

Tunderea begoniilor

Se recomandă ca begoniile care nu intră în perioada de repaus vegetativ să fie tunse, de preferat, în timpul iernii sau primăvara foarte devreme, când oricum nu se află în perioada de înflorire. Astfel, forma tufei poate fi ușor dirijată, iar planta va fi stimulată să producă mai multe flori. 

Dacă observi tendința begoniei de a crește foarte mult pe verticală, acesta este un semn că e în căutare de mai multă lumină. Poți tunde vârfurile care se extind în exces și schimbă-i locul într-o zonă mai bine luminată. 

Replantarea begoniilor

Replantarea se face atunci când este evident că planta a crescut și necesită un ghiveci mai mare, în care rădăcinile să stea lejer. Ulterior, stratul de pământ de la suprafața ghiveciului se va schimba în fiecare primăvară. 

Fertilizarea

În cazul în care vrei ca begoniile tale să înflorească abundent, utilizarea unui fertilizant special dedicat este esențială. Acesta poate fi achiziționat din magazinele de profil, iar recomandarea specialiștilor este să optezi pentru forma de granule, acestea dizolvându-se în sol, în timp, și reprezentând o sursă de durată de substanțe nutritive. 

Dacă este vorba despre specii crescute pentru foliajul decorativ, se recomandă folosirea unui fertilizator pe bază de azot. Dacă ceea ce te interesează este creșterea unei plante viguroase, poți aplica o soluție de fertilizare, solubilă în apă, o dată pe lună. 

Înmulțirea begoniilor

Înmulțirea begoniilor se realizează prin 2 metode principale: prin butași și prin divizarea tuberculilor. Înmulțirea prin butași se poate face folosind tulpina sau frunze tăiate, cu condiția ca acestea să păstreze nervura principală. 

• Înmulțirea begoniilor rizomatoase se face prin intermediul butașilor din tulpină sau frunză. Se rupe o frunză sănătoasă care se pune într-un recipient cu nisip și turbă în părți egale; evident, se udă regulat. Până la înrădăcinare, e bine ca butașii să fie feriți de lumina puternică.
• Înmulțirea begoniilor tuberculate se face prin butași sau prin divizarea tuberculilor. Butașii se prelevează în aprilie, la o lungime de 7-10 cm, cu o parte de tubercul atașată. Se plantează într-un substrat din amestec de nisip și turbă și se mențin la 20 grade Celsius, până la formarea rădăcinilor.
• Înmulțirea begoniilor fasciculate se poate face prin semințe, distribuite uniform, în ianuarie-februarie, în tăvi cu compost menținute la 18-24 grade Celsius. Pământul se menține umed și la umbră până la germinare, apoi se va expune treptat la tot mai multă lumină. 

Boli și dăunători

Din observațiile cultivatorilor și studiile efectuate de către specialiști s-a constatat că begoniile sunt în mod special sensibile la mucegai, insecte, acarieni. Combaterea lor se poate realiza cu substanțe speciale din comerț, multe dintre ele disponibile sub formă de spray, pentru o aplicare ușoară. 

• Făinarea begoniei este o boală fungică ce apare în condiții de căldură excesivă, când și aerul este foarte uscat. Pe frunze apare o pulbere albă, care va duce, în timp, la necrozarea țesutului vegetal și uscarea plantei.
• Putregaiul cenușiu este o altă boală fungică, apărută, de data aceasta, atunci când nivelul de umiditate îl depășește pe cel normal, iar ventilația este cvasi-inexistentă. Frunzele sunt acoperite de o pulbere cenușie și putrezesc.

Pentru prevenirea bolilor, este foarte important ca frunzele și florile uscate să fie îndepărtate la timp. În plus, înlăturarea florilor ofilite stimulează planta să producă mai multe flori noi. 

Uscarea begoniei

Uneori, begonia dă semne că începe să se usuce chiar dacă nu e o specie caracterizată de perioada de repaus vegetativ. Dacă frunzele și florile par să sufere și nu reușești să le dai de capăt, o soluție radicală, dar foarte practică, este să dezgropi tuberculul și să tai tulpina la 2 degete deasupra rădăcinii. 

Tuberculul se plantează din nou, în alt vas, cu pământ nou, la o adâncime de 3-4 degete, cu partea concavă în sus. Se udă conform indicațiilor, urmând ca, în aproximativ 4 săptămâni, să se formeze o nouă plăntuță, sănătoasă și viguroasă. 

Bibliografie:

https://www.botanistii.ro/blog/sfaturi-ingrijire-cultivare-begonia/

https://www.horticultorul.ro/flori-de-apartament-gradina/begonia-begonie-inmultire-ingrijire/ 

https://gradinavesela.ro/cum-se-ingrijeste-begonia/

https://www.longfield-gardens.com/article/all-about-begonias/#:~:text=Begonias%20brighten%20up%20shady%20areas,continuously%20from%20summer%20to%20frost.

https://www.gardendesign.com/plants/begonia.html 

Sursa imagini: Shutterstock

Articolul Begonia: sfaturi pentru plantare și îngrijire apare prima dată în How to.

Top 5 cele mai bune videoproiectoare pentru filme și entertainment

BenQ TK850 DLP

Dacă iubești filmele și competițiile sportive, atunci videoproiectorul BenQ TK850 va fi partenerul perfect în fiecare zi. 

Avantaje:

• Luminozitate bună: 3000 Lumeni
• Proiecție la o rezoluție True 4K UHD, cu procesare imagine HDR-PRO
• Mod Sport pentru scene dinamice, în continuă mișcare
• Conectivitate USB pentru partajare conținut
• Compatibil HDR10, HLG, 3D
• 2 difuzoare de 5W 

Dezavantaje:

• Nu este indicat pentru jocuri complexe
• Nu are funcții smart de streaming

LG CineBeam PF50KA DLP

Un videoproiector portabil, de luat cu tine în serile petrecute cu prietenii sau familia, pentru a vedea un film sau a vă distra. 

Avantaje:

• Portabil și funcționează cu o baterie care rezistă până la 2,5 ore
• Proiecție la o rezoluție nativă Full HD 1080p, cu un contrast 100.000:1
• Funcții Smart TV, cu acces Netflix, Hulu, Youtube, dar și Digital Tuner 
• Conectivitate Bluetooth, Wireless, Miracast, LAN
• Boxe stereo 2W
• Lampă cu o funcționare până la 30.000 ore

Dezavantaje:

• Cei 600 Lumeni nu fac față în orice condiții de luminozitate
• Absența funcției de zoom

Xiaomi Mi Smart Projector 2 Pro

Cu un aspect high-end, videoproiectorul schimbă total perspectiva în care te uiți la filme pe Netflix sau vizionezi clipurile preferate pe Youtube.

Avantaje:

• Portabilitate și design atrăgător
• Luminozitate bună pentru acest segment: 1300 Lumeni
• Rezoluție Full HD1080p și culori captivante prin tehnologia HDR10
• Boxe integrate 10W
• Conectivitate diversă: Ethernet, Wi-Fi, Bluetooth, Chromecast
• Nivel redus de zgomot
• Telecomanda și compatibilitate Google Assistant

Dezavantaje:

• Proiecția poate avea de suferit în funcție de luminozitatea din cameră

Epson EF-100 3LCD Laser

Conceput pentru fiecare moment de relaxare, având funcții versatile pentru redarea conținutului de pe telefon, vizionare filme și chiar mici sesiuni de jocuri.

Avantaje:

• Compact și portabil, cu un design plăcut
• Luminozitate foarte bună pentru acest segment: 2000 Lumeni
• Imagini Brighter Colours
• Funcții de Android TV
• Conectivitate Google Chromecast, Bluetooth, HDMI
• Telecomandă pentru control facil
• Lampă laser care nu trebuie înlocuită

Dezavantaje:

• Rezoluția 1280×800 poate fi un inconvenient
• Fără suport HDR sau 3D

Optoma UHD42 DLP

Deși mai puțin compact și fără finisaje moderne, videoproiectorul Optoma UHD42 este capabil să redea filme și jocuri la o calitate foarte bună, în orice moment al zilei.

Avantaje:

• Luminozitate foarte bună: 3400 Lumeni
• Proiecție la o rezoluție True 4K UHD, cu tehnologie Amazing Colour și contrast 500.000:1
• Calibrare ISF pentru o mai bună experiență vizuală
• Ajustare în funcție de culoarea peretelui pe care se proiectează
• Latență optimă în jocuri (15.7 ms), cu o rată de refresh 240Hz
• Compatibil HDR, HLG și Full 3D
• Telecomandă iluminată
• Boxe integrate 

Dezavantaje:

• Necesită calibrare și setări contrast pentru rezultate optime
• Lipsa unei tehnologii pentru procesarea scenelor dinamice

Top 5 cele mai bune videoproiectoare pentru gaming

BenQ TH585 DLP

Cu toate că este un videoproiector pentru un buget redus, prezintă suficiente caracteristici ce îl recomandă pentru sesiuni de gaming. 

Avantaje:

• Luminozitate ridicată: 3500 Lumeni
• Proiecție la o rezoluție Full HD 1080p
• Raport culoare-contrast foarte bun pentru acest segment de preț
• Latență bună în Game Mode (16 ms), cu o rată de refresh 60Hz
• Pretabil și pentru filme, având suport 3D

Dezavantaje:

• Limitări intrări video la maximum Full HD
• Nu suportă HDR

BenQ X1300i DLP

Descoperă un gadget smart, care impresionează prin design și adaptabilitate la mai multe genuri de jocuri. 

Avantaje:

• Luminozitate bună: 3000 Lumeni
• Rezoluție nativă Full HD 1080p, însă suportă până la 4K
• Auto-calibrare
• Diverse moduri pentru jocuri: RPG, Sport etc. 
• Latență foarte bună în Game Mode (8 ms), cu o rată de refresh 120Hz
• Sistem audio stereo TrueSound by treVolo, cu ajustare în funcție de joc
• Android TV și Cinema Mode

Dezavantaje:

• Necesită distanță de proiecție pentru o imagine mare

ViewSonic PX706HD DLP

Videoproiectorul ViewSonic PX796HD este o alegere foarte bună pentru momentele în care vrei să te joci titlurile tale preferate, fie că o faci de pe un Xbox 360, PlayStation 4 sau PC.

Avantaje:

• Luminozitate bună: 3000 Lumeni
• Proiecție Full HD 1080p Short Throw (ideal pentru spații mici)
• Latență bună în Game Mode (16 ms)
• Îmbunătățește luminozitatea în raport cu scenele întunecate din jocuri
• Audio specializat pentru Gaming prin SonicMode
• Suport 3D și USB-C Video Streaming 

Dezavantaje:

• Audio mono
• Nu suportă HDR și conținut 4K

Optoma UHD50X DLP

Un alt videoproiector ideal pentru console de gaming, precum PS4 Pro sau Xbox One X, care te va impresiona cu scene de jocuri palpitante, fără tranziții de tip „lag”.

Avantaje:

• Luminozitate ridicată: 3400 Lumeni
• Proiecție True 4K UHD, cu tehnologii precum Dynamic Black, Amazing Color și UltraDetail
• Latență foarte bună în Game Mode (15.7 ms), cu o rată de refresh 240Hz
• HDR Boost în modul de jocuri 
• Suport Full 3D și calibrare ISF
• Compatibil HDR10 și HLG

Dezavantaje:

• Audio mono
• Performanța HDR mediocră

Optoma UHD38 DLP

Versatil și conceput atât pentru ore intense de gaming, dar și pentru experiențe cinematice plăcute.

Avantaje:

• Luminozitate ridicată: 4000 Lumeni
• Rezoluție nativă True 4K UHD, cu tehnologia Amazing Color 
• Latență excelentă în Game Mode (4.2 ms), cu o rată de refresh de până la 240Hz
• Conectivitate HDMI Dongle (ex. Google Chromecast) și suport Full 3D
• Telecomandă iluminată
• Suportă HDR și HLG 

Dezavantaje:

• Zonele de negru nu sunt foarte bine valorificate
• Necesită distanța de proiecție pentru o imagine mare

Top 5 cele mai bune videoproiectoare home cinema

BenQ W1800i DLP

Ai claritate cinematografică la tine acasă, cu un buget accesibil. 

Avantaje:

• Luminozitate 2000 Lumeni și Contrast 10.000:1
• Proiecție True 4K UHD, cu calibrare din fabrică
• Cinematic Color 100% Rec.709 HDTV
• Android TV, cu acces la serviciile Google Play
• Mod Filmmaker, pentru o experiență de cinema autentică
• Compatibil HDR10, HLG și 3D

Dezavantaje:

• Difuzorul încorporat de 5W

Optoma CinemaX P2 Laser DLP

O alegere ideală pentru home entertainment, indiferent că te uiți la filme captivante, te joci sau te relaxezi la concertele preferate.

Avantaje:

• Luminozitate 3000 Lumeni și Contrast 2.000.000:1
• Design modern, cu finisaje de calitate (Red Dot Winner)
• Proiecție de calitate 4K UHD Ultra Short Throw (ideal pentru spații foarte mici), cu tehnologie Pure Motion
• Sistem audio Soundbar 40W Dolby Digital 2.0
• Compatibil HDR și Full 3D 
• Funcții smart: TapCast, SmartFit, InfoWall
• Lampă laser cu până la 30.000 ore de funcționare

Dezavantaje:

• Nu suportă HLG-HDR prin conexiune HDMI
• Nu suportă toate aplicațiile Google (App Store propriu)

Epson EpiqVision LS500 Laser 3LCD

Capabil să proiecteze filmele și serialele la o claritate cinematografică de invidiat pentru oricine îți calcă pragul locuinței.

Avantaje:

• Luminozitate 4000 Lumeni și Contrast Dinamic 2.000.000:1
• Proiecție de calitate 4K UHD Ultra Short Throw (ideal pentru spații foarte mici), fără efecte de „curcubeu”
• Ideal și pentru console de jocuri, având o latență de 16.7 ms
• Google Assistant și Android TV cu streaming Youtube, Netflix, HBO
• Compatibil HDR10 și Full 3D
• Lampă laser cu până la 20.000 ore de funcționare

Dezavantaje:

• Zgomotos, mai ales dacă stai foarte aproape de el
• Pentru experiențe complete, necesită un sistem audio dedicat

Samsung The Premiere LSP7T Laser DLP

Poate combina cu succes în livingul tău designul și utilitatea unui Smart TV, dar la o dimensiune de proiecție mult mai impresionantă.

Avantaje:

• Luminozitate 2200 Lumeni și Contrast Dinamic 2.000.000:1
• Design atrăgător, potrivit pentru orice living modern
• Proiecție de calitate 4K UHD Ultra Short Throw (ideal pentru spații foarte mici), cu tehnologie PurColor
• Calitate cinematografică cu Filmmaker Mode
• Mod Game Enhancer pentru sesiunile de gaming
• Sistem audio  2.2 30W Dolby Digital Plus
• Sistem de operare Tizen Smart TV
• Servicii OTT: Youtube, Netflix, Amazon Prime, HBO, Disney etc.
• Compatibil HDR10+, HLG
• Funcții Smart: WiFi Direct, Mirroring, DLNA, Control Vocal, AirPlay, TapView

Dezavantaje:

• Nu este foarte ușor de calibrat
• Lipsă compatibilitate DTS sau Dolby Atmos

Sony VPL-VW290 SXRD

Se dovedește a fi un videoproiector 4K HDR cu valențe profesionale, exigent în procesarea impresionantă a imaginii, în cele mai mici detalii.

Avantaje:

• Luminozitate 1500 Lumeni 
• Proiecție de calitate 4K SXRD, unică Sony, cu tehnologie Motionflow 
• Procesor de imagine X1, similar cu televizoarele Sony Bravia
• Acuratețe impresionantă în redarea culorilor și Dynamic HDR Enhancer pentru scene captivante, ca în sala de cinema
• Compatibil cu conținut 3D 

Dezavantaje:

• Nu are boxe integrate
• Greutatea (aprox. 14 kg)

În concluzie, dincolo de caracteristicile generale, care redau performanța finală, un videoproiector pentru filme și entertainment are nevoie de câteva funcții smart și portabilitate, în caz că vrei să îl muți dintr-un loc în altul. Un videoproiector de gaming trebuie să aibă o latență foarte bună spre excelentă (sub 20 ms), iar un videoproiector home cinema trebuie să impresioneze prin tehnologiile sale de procesare, culoare și contrast. 

Acum rămâne să faci o alegere după propriile dorințe și așteptări, precum și după bugetul pe care îl ai disponibil. 

Vezi videoproiectoare la oferte avantajoase, pe OLX.ro

Surse foto: Shutterstock | Site-uri producători

Articolul Top 5 cele mai bune videoproiectoare pentru filme, gaming și home cinema apare prima dată în How to.

În articolul acesta, vei afla tot ceea ce te interesează cu privire la realitatea augmentată. Pregătește-te, așadar, de o incursiune digitală fascinantă!

• Ce este realitatea augmentată
• Cum funcționează
• Cum se diferențiază de realitatea virtuală
• Exemple de realitate augmentată
• 8 ochelari realitate augmentată
• Argumente pro și contra realității augmentate

Ce este realitatea augmentată

Realitatea augmentată (Augmented Reality, prescurtat AR, în engleză) este o tehnologie digitală în continuă dezvoltare, care îți propune o experiență interactivă completă și unică. Este un mod inedit de a obține informații digitale de interes pentru tine, în lumea reală. 

Termenul de “Augmented Reality” l-a folosit pentru prima dată Tom Caudell, cercetător pentru compania aeriană Boeing, în anul 1990, însă începuturile realității augmentate sunt mai vechi decât, probabil, crezi. 

În anul 1968, Ivan Sutherland, un profesor informatician de la Harvard, a conceput primul dispozitiv de afișaj într-o lume „virtuală”, care se putea monta pe capul unei persoane. A fost denumit „Sabia lui Damocles”. 

La începutul anilor 2000, japonezul Hirokazu Kato lansează ARToolKit, o bibliotecă open-source pentru creare de aplicații AR. Practic, a fost un imbold pentru publicul larg interesat să descopere această lume a creației digitale. 

Cum funcționează

În primul rând, realitatea augmentată sau „RA”, așa cum o mai regăsim prescurtată la noi, funcționează cu un device și un program software dedicat. Poate fi vorba de un smartphone, tabletă sau, cel mai interesant, prin ochelari RA. Vom vorbi și despre ei, undeva mai jos.

De exemplu, imaginează-ți că ești într-un mall. Scoți telefonul smart din buzunar și deschizi o aplicație RA deja instalată. Prin intermediul camerei foto a telefonului tău și accesul la internet, aplicația software începe să proceseze locația, capturează și mapează toate obiectele din jur. Apoi, vei primi informații digitale interactive, precum programul de funcționare al magazinelor, ce promoții găsești sau ce filme rulează la cinema. Interesant și util, nu-i așa? 

Domeniile în care realitatea augmentată poate fi implementată sunt, practic, nelimitate, de la medicină, educație, publicitate până la turism, auto și alte industrii. 

Cum se diferențiază de realitatea virtuală

Încă mai sunt confuzii, dar cele două concepte sunt ușor de diferențiat. Dacă realitatea augmentată (AR) aduce în lumea reală diverse elemente și informații digitale cu care poți să interacționezi, realitatea virtuala (“VR” provine de la Virtual Reality) te transpune într-o lume complet virtuală, construită pe calculator, care nu are legătură cu lumea reală. 

Realitatea augmentată și realitatea virtuală se mai diferențiază într-un mod major, și anume echipamentele necesare pentru a te conecta la ele. Realitatea augmentată este o tehnologie mult mai accesibilă și, poate, mai practică. Te poți conecta, cel mai simplu, cu un smartphone, care să aibă conexiune la internet. Pe de altă parte, realitatea virtuală are nevoie, pe lângă ochelarii digitali (care pot fi considerați un gadget asemănător, dar nu întotdeauna compatibili cu ambele tehnologii digitale), de controlere sau căști. Experiența, deși complet virtuală, este considerată, de unii utilizatori, mult mai atractivă.

Exemple de realitate augmentată

Realitatea augmentată vine cu un spectru mare de exemple, începând de la aplicații, jocuri și alte servicii. Este imposibil să le cuprindem pe toate, însă am selectat câteva exemple elocvente, care se folosesc de realitatea augmentată. Viitorul va fi cu siguranță și mai interesant.

Jocuri realitate augmentată

Pokémon Go, lansat în 2016, este, poate, cel mai bun exemplu de joc AR care ne vine rapid în minte. Acesta, adu-ți aminte, a creat o mare dependență la nivel mondial, pentru foarte mulți oameni. Jocul te invită să prinzi pokemoni peste tot: în casă, mașină, pe stradă și așa mai departe. Mulți l-au considerat, pe bună dreptate, un deschizător modern de drumuri în lumea realității augmentate. 

Aplicații realitate augmentată

Realitatea augmentată nu înseamnă doar jocuri, ci este gândită să ne facă și viața mai bună. Se consideră că prima aplicație de realitate augmentată, de utilitate și cu impact în industria de retail, a fost lansată de producătorul de mobilă suedez Ikea, în 2017. Aplicația mobilă “Ikea Place” îți permite să vezi în timp real, în locuința ta, produsele comercializate. Practic, nu a fost niciodată mai ușor să vezi cum produsele Ikea se integrează cu mobilierul și spațiul existent la tine în casă.

Realitate augmentată în educație și medicină

Tehnologia AR se dovedește a fi foarte utilă în educație și medicină, două domenii relevante pentru orice societate. În privința educației, aceasta îmbunătățește extraordinar capacitatea de învățare a copiilor, prin diverse materiale interactive, de la corpul uman la planete sau animale. Un bun exemplu ar fi resursele Twinkl Educational Publishing. Pe de altă parte, în medicină, realitatea augmentată simplifică procedurile medicale. De exemplu, sistemul de realitate augmentată OpenSight proiectează imagini în timp real, de la 2D până la 4D, cu organele interne ale pacienților. 

Servicii Google Play pentru RA 

Google propune o aplicație de realitate augmentată care se poate dovedi foarte utilă într-o țară complet străină, în care nu te descurci mai deloc, precum Japonia. “Google Translate AR”, una dintre cele mai utile aplicații mobile, traduce în timp real un text, care poate să fie de pe un meniu sau indicator, printr-o simplă scanare cu camera telefonului tău.

Dacă ai un telefon cu sistem de operare Android, intră pe Google Play și testează realitatea augmentată Google.

Vezi telefoane Android disponibile pe OLX.ro

Realitate augmentată Apple

Orientarea în spațiu îți dă bătăi de cap, mai ales în parcările imense de la mall sau complexe comerciale? Atunci aplicația “Find Your Car with AR” de la Apple este posibil să îți fie de ajutor. Setează locația mașinii tale, apoi, când vei dori să te întorci la ea, apelează la orientarea prin intermediul acestei aplicații.

Multe alte aplicații AR, compatibile cu sistemul de operare Apple iOS, sunt disponibile în App Store. 

Vezi telefoane Apple disponibile pe OLX.ro

8 ochelari realitate augmentată

Așa cum ai aflat deja, realitatea augmentată este accesibilă, cel mai simplu, prin intermediul unui smartphone. Totuși, experiența interactivă poate fi dusă la un nivel superior, cu o pereche de ochelari speciali. 

Ochelarii AR se poartă asemănător ca ochelarii de soare sau de vedere. Aceștia generează grafice, imagini, animații, holograme 3D și alte informații digitale care se suprapun peste lumea reală, aflată în câmpul tău vizual. 

Ochelarii cu realitate augmentată se pot folosi în diverse aplicații și scenarii, de la învățare virtuală, turism virtual, training medical până la meeting-uri online, jocuri și entertainment. 

Primii ochelari inteligenți aveau dimensiuni destul de mari și, în general, nu au avut un așa mare succes, din cauza acestui aspect neplăcut. Investițiile impresionante în această tehnologie și bătălia pentru a acapara o piață a viitorului au determinat companiile tech să vină cu tot felul de soluții și inovații în materie de ochelari cu realitate augmentată, care aproape că ajung la designul unor ochelari de soare sau de vedere. În rândurile de mai jos, îi descoperi pe unii dintre cei mai populari în actuala lume AR:

Oculus Quest 2 by Facebook

 Avantaje:

• Procesor rapid Qualcomm Snapdragon XR2
• Display LCD, cu o rezoluție 1832 x 1920 pixeli
• Sunet 3D Cinematic
• Ideali pentru entertainment acasă

 Dezavantaje: 

• Este necesar un cont de Facebook

Google Glass Enterprise 2

Avantaje:

• Foarte ușori (36 grame)
• Design atractiv
• Comandă vocală îmbunătățită
• Conectivitate GPS, Wi-Fi 5, USB-C
• Ideali pentru medii de lucru profesionale
• Durată mare de viață a bateriei (până la 8 ore)

Dezavantaje:

• Preț foarte mare
• Mai puțin utili acasă

Microsoft HoloLens 2

Avantaje:

• Confortabili
• Recunoaștere gesturi
• Câmp de vizualizare extins, rezoluție 2048×1080 pixeli
• Microfon și cameră HD de 8 Megapixeli
• Ideali pentru activități virtuale de lucru sau comunicare

 Dezavantaje:

• Prețul foarte mare
• Nu sunt utili pentru divertisment acasă

 Vuzix Blade

Avantaje:

• Cameră HD de 8 Megapixeli, cu o rezoluție video 1080p
• Microfon cu funcție de reducere zgomot
• Spațiu stocare 64 GB, cu slot pentru card micro SD
• Baterie reîncărcabilă

Dezavantaje:

• Aplicații mai limitate în raport cu competiția
• Baterie cu o durată de funcționare mică (2 ore)

Magic Leap One

Avantaje:

• Câmp de vizualizare bun, la 50 de grade
• Rata de refresh 120 Hz
• Memorie RAM 8 GB, cu 128 GB spațiu de stocare

Dezavantaje:

• Baterie cu o durată de funcționare mică (3 ore)

Epson Moverio BT-300

Avantaje:

• Display OLED, cu rezoluție HD 1280 x 720 pixeli
• Compatibili cu anumite drone, precum DJI
• Durată bună de viață a bateriei (până la 6 ore)

Dezavantaje:

• Putere de procesare limitată
• Câmp de vizualizare mai mic, 23 grade
• Spațiu de stocare limitat (32 GB card micro SD)

Lenovo Star Wars

Avantaje:

• Ideali pentru pasionații Star Wars și entertainment la domiciliu
• Design ergonomic și utilizare ușoară
• Conectivitate rapidă Bluetooth
• Durată bună de viață a bateriei (până la 5 ore)

Dezavantaje:

• Compatibili cu device-uri care au un ecran sub 6.5 inchi

Merge AR/VR Headset

Avantaje:

• Una dintre cele mai accesibile soluții compatibile AR/VR
• Funcționează cu majoritatea telefoanelor smart (Android și iPhone)
• Soluție de buget, fiind ideali pentru copii sau amuzament

Dezavantaje:

• Mai puțini interactivi precum concurența
• Formă voluminoasă

Un scenariu probabil, încă greu de crezut astăzi, este ca, undeva în viitor, smartphone-ul să devină o simplă amintire. Ochelarii AR, ce vor fi cu siguranță adaptați și simplificați din ce în ce mai mult, cu un design mult mai aproape de clasicii ochelari de soare sau de vedere, ar putea să devină un standard în noul mod de viață al viitorului.

Descopera ochelari VR si AR la oferte avantajoase, pe OLX.ro

Argumente pro și contra realității augmentate

Este limpede că realitatea augmentată vine în sprijinul fiecărui domeniu de interes și implicit al oamenilor, având un rol de utilitate într-o societate. Astfel:

• Ajută la cunoaștere și învățare, într-un mod interactiv și accesibil;
• Este ușor de folosit și majoritatea posesorilor de smartphone pot avea acces la aplicații AR;
• Îmbunătățește comunicarea virtuală, de la distanță (remote);
• Aduce contribuții și inovații în tehnologia globală, care ușurează anumite procese și activități umane;
• Ai parte de experiențe digitale noi, de relaxare, informare sau distracție, fără a ieși din lumea reală;
• În anumite domenii, precum cel medical, poate salva vieți.

În privința argumentelor contra, putem menționa:

• Tehnologia AR necesită investiții financiare și developeri buni; așadar, nu oricine are acces la crearea și dezvoltarea ei. În general, companiile IT&Tech mari au un avantaj considerabil în piață, față de cele mici;
• Sunt accesate foarte multe date confidențiale; prin urmare, există riscul ca ele să fie expuse și compromise. Este destul de clar că sistemele AR captează sunete sau imagini din viața reală a unei persoane;
• Poate provoca, uneori, diverse accidente în lumea reală, din neatenție, oboseală sau lipsă de concentrare. Cazuri concrete au existat mai ales în ceea ce privește aplicațiile de tip jocuri, cum a fost Pokémon Go. De asemenea, poate crea dependență și, de aici, posibile probleme de natură psihologică sau comportamentală.

În concluzie, realitatea augmentată nu mai este o lume Science Fiction, ci deja reușește să se integreze ușor în viața noastră. Este o graniță între imaginație și realitate și trebuie privită cu încredere și responsabilitate, deoarece, în cele mai multe cazuri, poate ajuta suficient de mult. Testează și tu această tehnologie și fii pregătit pentru viitor! 

Surse foto: Shutterstock | site-uri producători

Articolul Ce este realitatea augmentată și cum îți poate fi de folos apare prima dată în How to.

Cu toții suntem nerăbdători să vedem cum grădina prinde viață și să o transformăm într-o oază de relaxare, iar dacă te gândești că trebuie să aștepți zilele calde de vară, ca să te bucuri în voie de culori și parfumuri, să știi că greșești. Iată 10 dintre cele mai iubite flori de primăvară, ideale pentru grădina ta.

• Lalelele
• Anemonele
• Bujorii
• Narcisele
• Zambilele
• Brândușele de primăvară
• Panseluțele
• Primulele
• Freziile
• Viorelele

Lalelele

Laleaua mai este cunoscută și sub denumirea de tulipă – nume provenit de la cuvântul toliban de origine persană, preluat inclusiv în limba franceză și care înseamnă turban. Lalelele provin din sudul Europei, nordul Africii și Asia, se cultivă cu succes în China și Japonia și se consideră că cele mai diversificate soiuri se găsesc în zona Kazahstanului.

Deși iubite, lalelele tradiționale, cu o singură culoare, au fost rapid surclasate de cele multicolore, care s-au impus cu repeziciune. Ca să te bucuri de lalele în primăvară, se recomandă plantarea bulbilor în luna noiembrie – și pentru asta îți trebuie câteva unelte de gradinarit de bază. Nefiind o plantă pretențioasă, se dezvoltă bine pe aproape orice tip de sol, dar are nevoie de soare, ca să se dezvolte în voie. Pentru că nu suportă excesul de apă și pH-ul acid, ele nu se vor uda decât în perioadele de secetă și nu se va folosi gunoi de grajd pentru fertilizare. 

Dacă dorești, te poți bucura de lalele și ca flori de primăvară în ghiveci – au valoare decorativă, iar odată floarea trecută și frunzele îngălbenite, poți scoate bulbii și îi poți păstra pentru primăvara următoare. 

Anemonele

Incluse în orice top 5 flori de primăvară, anemonele mai sunt cunoscute și sub denumirea de floarea Paștelui, perioada lor de înflorire suprapunându-se mai în fiecare an cu data sărbătorilor pascale. 

Provenite din zonele montane din jurul mării Mediterane, anemonele se fac ușor remarcate și îndrăgite, datorită nuanțele vii și intense: roșu, albastru, galben. Plante erbacee și perene, anemonele nu necesită foarte multă atenție și îngrijire. 

Le priește de minune un sol reavăn și bine drenat, cu zone parțial umbrite, iar dacă e vorba despre înflorire, temperatura de 10 grade Celsius le stimulează, în timp ce 14-15 grade sunt considerate ideale. 

Udarea se face cu moderație, iar plantarea se poate face in octombrie – pentru înflorirea primăvara – sau în aprilie, urmând ca înflorirea să se producă în toamnă. 

Te poți bucura de cele mai frumoase flori de grădină și în ghiveci, anemonele aducând primăvara și la tine în casă. E nevoie de multă atenție în ceea ce privește temperatura, pentru că toleranța la căldură este foarte, foarte joasă. Pentru a te bucura de întreaga lor feerie de culori, caută seminte din cât mai multe surse. 

Bujorii

Dacă vrei să te bucuri de unele dintre cele mai frumoase flori la tine în grădină, bujorii sunt o alegere foarte bună. Considerați adevărate vedete ale lunii mai, ei au o mare valoare decorativă și, în plus, sunt foarte rezistenți. Practic, cresc și înfloresc cu apă de ploaie, cu condiția să fie plantați într-o zonă care le priește. 

Cu recordul de 50 de ani de înflorire din aceeași rădăcină, bujorul uimește nu numai prin rezistență și vitalitate, ci și prin culorile florilor, care variază de la alb la roz, roșu, vișiniu, corai, galben. Mai spectaculoși sunt cei bicolori, cu nuanțe contrastante. 

Un alt avantaj din punct de vedere estetic este reprezentat de schimbările de nuanță, de la îmbobocire până la scuturare, ceea ce dă senzația că într-o singură tufă cresc flori diferite. 

Iar dacă nu te-am convins până acum, iată un alt element interesant: bujorul este considerat cea mai veche floare din România și există 5 rezervații naturale de bujori românești. Discutăm, așadar, despre o specie perfect adaptată.

Dacă iubești bujorii, mai există o veste bună pentru tine: deși multe dintre specii înfloresc primăvara, există soiuri cu înflorire târzie, astfel încât, alegând cu atenție ce anume plantezi în grădină, te vei putea bucura de culorile lor aprinse tot anul. 

Narcisele

Dacă e să faci o colecție de denumiri de flori de grădină care pot fi plantate și în ghiveci, narcisele merită să ocupe unul dintre locurile fruntașe. Indiferent că îndrăgești mai mult soiul alb cu mijlocul galben sau florile galbene cu o trompetă centrală, narcisele sunt parfumate și au un farmec aparte, datorită aspectului lor fragil și diafan, cu care înfruntă vântul și vremea capricioasă de primăvară.

înmulțirea narciselor se face prin bulbi, care se plantează în pământ bogat, în zone însorite, la o adâncime de 10-12 cm. Dacă în primul an după plantare, florile sunt mici și firave, nu te îngrijora; abia începând cu al doilea an, înflorirea va fi mai abundentă.

Dacă e vorba de o grădină bogată în flori de primăvară, să fii atent la un aspect important: lalelele și narcisele nu prea sunt compatibile, așadar, ar trebui să le rezervi zone separate. Plantarea bulbilor se face în funcție de momentul în care vrei să te bucuri de narcisele înflorite. Dacă vrei să fii printre primii care au grădini cu narcise, luna octombrie este potrivită pentru plantare. Dacă nu te deranjează să le admiri spre finalul primăverii, poți planta bulbii în ianuarie – februarie, când pământul nu e înghețat. 

Zambilele

Flori albe de primăvară? Zambilele albe pot fi o opțiune, deși majoritatea oamenilor le îndrăgesc nu doar pentru parfumul lor puternic și revigorant, ci și pentru numeroasele lor nuanțe aprinse, cu care înviorează natura ce abia se dezmorțește după frigul iernii. Căci, în funcție de soi, există zambile roz, ciclam, mov, grena, zambile simple și bătute și așa mai departe.

Zambila provine din Orientul Mijlociu, dar s-a răspândit în toată lumea. Este o plantă destul de tolerantă, care poate crește atât în ghiveci, cât și afară, în curte. Preferă un sol umed și cald, fertil și bine drenat și se dezvoltă cel mai bine în zonele înflorite. 

Plantarea bulbilor se face, de obicei, în septembrie – noiembrie, dar dacă ai primit o zambilă în ghiveci, o poți transplanta în grădină oricând, preferabil la o adâncime de 15 cm. În momentul plantării nu se udă decât dacă pământul este foarte uscat, iar udarea se întrerupe complet pe perioada înfloririi și după aceea. 

Dacă vrei să te bucuri de zambile înflorite și în alt sezon, le poți păcăli cu ușurință: se scot bulbii din pământ, se țin câteva zile la întuneric, apoi se țin 12 săptămâni la frigider și se replantează. Este soluția pentru a avea zambile toamna sau în ghiveci. 

Brândușele de primăvară

Alături de celebrii ghiocei, brândușele sunt vestitorii primăverii. Plante perene care se dezvoltă din bulbi, ele se regăsesc în grădini și în pădure. Sunt ușor de observat pe pământul încă negru, datorită florilor albe, mov, grena sau în nuanțe combinate. Înflorirea abundentă din martie până în mai și faptul că au tendința de a crește sub formă de pâlcuri le oferă o mare valoare decorativă. 

Pentru o grădină spectaculoasă, plantarea mai multor soiuri de culori diferite este o inițiativă excelentă. Deși tolerante față de pH-ul solului, brândușele sunt pretențioase, când vine vorba despre umiditate, preferând solurile bine drenate.

Înmulțirea brândușelor se face prin bulbi, care pot fi separați toamna, dacă dorești să te bucuri de o zonă mai largă de înflorire. Ca și la alte plante de primăvară, o perioadă de repaus vegetativ le poate face să înflorească din nou. 

Panseluțele

Cu nu mai puțin de 2000 de soiuri diferite, cu aspectul unic și inconfundabil al florilor și cu textura lor moale și catifelată, panseluțele formează un covor galben-violet, care bucură ochiul și albinele înfometate, imediat după venirea primăverii. Florile solitare pot ajunge la un diametru de 10 cm și pot emana un miros plăcut, foarte discret și delicat. 

Tehnologia de cultivare spune că panseluțele ar trebui înlocuite sau replantate la fiecare 2 ani, dar ele sunt plante perene care se descurcă și singure, în condiții bune de cultură. Nuanțele florilor sunt nelimitate, căci există soiuri monocrome și policrome, cu două sau mai multe culori, cu pete de contur și dungi. În cazul în care dorești să te bucuri de valoarea lor decorativă în ghiveci, există inclusiv panseluțe curgătoare. 

Panseluțele iubesc solurile fertile, drenate și zonele parțial înflorite. Datorită înmulțirii prin semințe, sunt suficiente răspândirea acestora și acoperirea cu un strat subțire de nisip, care să le mențină la întuneric. Nu uita că sunt iubitoare de frig, prin urmare, nu le crea condiții similare celor din seră. 

Primulele

Frecvent cultivate în ghiveci, primulele nu rezistă deloc bine la temperaturi mai mari de 15 grade Celsius. Le place lumina, dar nu agreează razele directe ale soarelui, lucru de care e important să ții seama indiferent dacă le plantezi în grădină sau le ții pe pervaz. 

În grădină, primula este perenă și e o alegere obișnuită pentru că nu doar florile, ci și frunzele au valoare decorativă. Florile sunt grupate în buchete și apar primăvara, dar te poți bucura de ele și toamna. Diametrul lor poate varia între 5 și chiar 8 cm, dar cu adevărat spectaculoase sunt culorile: nuanțe diferite de roșu, roz, galben, portocaliu și mov. 

Planta este foarte sensibilă față de uscăciune, dar nu tolerează nici băltirea apei. Solurile fertile și bine drenate sunt optime, în timp ce solurile argiloase și nisipoase nu îi priesc. Deși suportă bine iarna și frigul, un strat de frunze uscate care să le acopere fiind suficient,  primulele suportă cu greu vara, motiv pentru care trebuie plantate în zona de nord sau vest a grădinii, preferabil la umbră. 

Freziile

Freziile provin din Africa de Sud și sunt strâns înrudite cu irișii: dacă vei privi cu atenție cele două flori, vei observa multe similitudini. Freziile au o valoare decorativă excelentă, mulțumită varietăților de culori disponibile. Printre cele mai apreciate soiuri sunt Acapulco, Alba, Algarve, Ambasador, Ballerina, Bastogne, Blue Bayou, Blue Navy, Bordeaux, Clementine, Corvette, Dalba, Duet, Mozella, orlando, Sandra, Santana, Texas sau Vienna. 

Pentru plantare, se alege un sol ușor acid, cu pH de 6-7 și bine drenat. Se sapă gropi cu o adâncime de 25 cm și se nivelează solul: bulbii se plasează la 5-7 cm adâncime, în pământul afânat, în care să poată să își întindă rădăcinile. Dacă preferi să plantezi freziile din semințe, este nevoie de 10-12 săptămâni până la apariția primelor flori. Perioada îndelungată de înflorire, de până la 8 săptămâni, și mirosul plăcut compensează felul în care îți este pusă răbdarea la încercare. 

Freziile preferă locurile însorite, dar ferite pe cât posibil de vânt. Deși au nevoie de apă, freziile nu tolerează băltirea, care determină putrezirea rădăcinilor. 

Viorelele

Viorelele sunt prezențe mai obișnuite în pădure, unde se formează pâlcuri mari și spectaculoase. Înmulțirea se face rapid prin intermediul bulbilor, care pot rămâne în pământ ani la rând, cu condiția ca acesta să fie bine drenat și să nu băltească. 

Cel mai bun loc în care poți planta micile steluțe violet este într-o zonă însorită. Plăntuța trebuie udată și îngrijită chiar și după ce florile au trecut, astfel încât bulbul să acumuleze substanțe nutritive și să rămână viabil până în primăvara următoare. 

În cazul în care dorești să înmulțești viorelele sau să le muți într-o altă zonă a curții, cel mai bun moment pentru a face asta este după ce florile s-au trecut complet. Dacă vrei să scoți bulbii din pământ, ca să îi păstrezi pentru anul următor sau să îi pui în ghiveci, se recomandă să aștepți până ce frunzele se îngălbenesc și se usucă. 

Deși primăvara e capricioasă, iar temperaturile îți dau adeseori emoții, grădina ta se poate îmbrăca în haine colorate de sărbătoare, cu doar puțină atenție din partea ta. Cea mai mare provocare este să alegi florile preferate și să le găsești locul cel mai potrivit, în care să înflorească.

Sursă foto: shutterstock

Articolul Cele mai frumoase 10 flori pentru grădina de primăvară apare prima dată în How to.

Iată câteva date care ar putea să te intereseze și, totodată, să te surprindă, despre această legumă-minune.

• Rubarba – îngrijire și cultivare
• Rubarba – beneficii și proprietăți
• Rubarba în bucătărie

Rubarba – îngrijire și cultivare

Rubarba (Rheum rhabarbarum) este o legumă, deși este adesea folosită în sosuri dulci, plăcinte, prăjituri și torturi. Spre deosebire de legumele pe care le întâlnim cel mai frecvent în grădinile bunicilor, rubarba este o legumă perenă, ce va înflori în fiecare an, fără a fi nevoie să plantezi noi semințe.

Planta de rubarbă aparține unui grup de plante din specia Rheum, din familia Polygonaceae. Aceste plante cresc din rizomi groși și scurți, au frunzele mari, de formă oarecum triunghiulară, iar florile sunt grupate în inflorescențe mari.

În zonele calde, rubarba crește, în general, pe tot parcursul anului. În zonele cu temperaturi de îngheț iarna, partea de deasupra solului a plantei moare, însă, odată cu revenirea vremii calde, primăvara, planta crește din nou.

Rubarba este cultivată în mod tradițional în două moduri: în câmp sau în seră. Rubarba cultivată în câmp are, de obicei, tulpini de culoare roșu-închis și frunze verzi, în timp ce rubarba cultivată în seră produce tulpini roz sau roșu-deschis, cu frunze galbene.

Îngrijirea culturii de rubarbă

Dacă te gândești să înființezi o cultură de rubarbă, atunci trebuie să știi că nu este o plantă care să aibă nevoie de căldură excesivă, ba chiar poți alege o zonă unde iarna temperaturile scad sub 4 grade Celsius, astfel încât să se asigure perioada de repaus vegetativ. Însă, deși o poți planta oricând, solul ideal este cel călduț. Primăvara și toamna sunt cele mai potrivite perioade pentru a planta butașii de rubarbă.

Deoarece rubarba este o plantă perenă, îngrijirea ei este puțin diferită de cea a altor legume. Dacă intenționezi să o crești în grădină, este indicat să o plantezi pe margine, astfel încât să nu deranjeze celelalte legume, atunci când răsare, în fiecare primăvară.

Butașii de rubarbă au nevoie de spațiu, pentru ca frunzele să se poată dezvolta corespunzător. Aceasta înseamnă că trebuie să îi plantezi la o distanță de 0,30 până la 0,60 m între ei, în rânduri de 0,60 până la 0,91 m. Fiecare plantă de rubarbă în creștere necesită aproximativ un metru pătrat de spațiu.

Planteaza butasii în pământ, însă ai grijă să nu îi introduci mai mult de 2,5 până la 5 cm în sol; altfel, nu vor ieși la suprafață. Pe măsură ce apar florile, acestea trebuie îndepărtate, pentru a nu priva tulpina de substanțele nutritive.

Planta de rubarbă trebuie udată cu regularitate, deoarece nu tolerează seceta. Însă, în afara acestui aspect privind udarea ei, cultura de rubarbă este relativ ușor de îngrijit. Plantele răsar în fiecare primăvară și nu au nevoie de îngrijire specială. Sigur că va trebui să elimini buruienile din apropierea butașilor și să ai grijă ca, atunci când lucrezi solul, să nu rupi frunzele aflate în plin proces de dezvoltare.

Ar fi de reținut un aspect important privind recoltarea: nu este indicat să recoltezi rubarba în primul an de la plantare, deoarece acest lucru nu va permite plantei să se dezvolte la capacitate maximă. Așteaptă cel de-al doilea an pentru a recolta tulpinile de rubarbă, odată ce acestea se extind. 

Rubarba este, de asemenea, cultivată în „sere”, fiind disponibilă aproape tot timpul anului. Rubarba de seră are, de obicei, o culoare roșu-deschis, fiind mai fragedă și cu un gust mai dulce decât cea cultivată în grădină.

Cultivarea rubarbei în sere

Așa cum aminteam mai sus, plantele de rubarbă au nevoie de temperaturi ceva mai scăzute pentru a se dezvolta. Mai mult, atât timp cât solul este bine drenat și acoperit cu un strat de mulci, butașii vor supraviețui chiar și înghețurilor puternice.

Asta înseamnă că poți ajuta planta să producă tulpini chiar și în afara sezonului, fără a avea nevoie de investiții prea mari. Iată ce pași trebuie să urmezi, pentru a cultiva rubarba în extrasezon:

•   PASUL 1: Scoate butașii din pământ la sfârșitul toamnei;
•   PASUL 2: Așază butașii în ghivece;
•   PASUL 3: Lasă-i să stea afară, pe parcursul a două perioade de îngheț;
•   PASUL 4: Mută butașii în interior, la căldură;
• PASUL 5: Așază ghivecele cu butași într-o zonă ferită de lumină și acoperă-i cu turba sau mulci;
• PASUL 6: Asigură umiditatea solului.

Urmând acești pași, tulpinile se vor dezvolta în aproximativ o lună și, odată ce au atins înălțimea de 30-40 cm, acestea pot fi recoltate.

Rubarba – preț înființare plantație, costuri de exploatare, profit

În general, rubarba este ușor de cultivat și necesită mai puțină puțină muncă decât alte culturi. Prin urmare, și costurile de exploatare vor fi mai reduse.

În termeni practici, pentru a cultiva rubarbă, trebuie să respecți următorii pași esențiali:

•   Cumpără butași, nu semințe;
•   Plantează butașii într-un loc însorit;
•   Fertilizează și asigură umiditatea solului;
•   Îndepărtează florile;
•   Despică tulpinile, odată ce acestea s-au dezvoltat suficient.

Costuri înființare plantație și costuri de exploatare

Înființarea unei plantații de rubarbă reprezintă o afacere profitabilă, în condițiile în care investiția este recuperată în proporție de 100%, după primul an de recoltare. Aceasta se face manual, la finalul primăverii și la finalul toamnei. Îngrijirea până la recoltare presupune doar activități efectuate manual; prin urmare, nu generează mari costuri de exploatare. 

Îngrijită corespunzător, plantația de rubarbă poate rezista până la 20 de ani, fără prea mari intervenții. O singură plantă poate produce aproximativ 2 kg de tulpini pe an, prețul în magazine fiind de aproximativ 10 lei pe kilogram, iar prețul producătorilor se apropie de 6 lei pe kilogram. 

Pret rubarbă achizitie butași/1 ha: 10.000 euro

Echipamente și utilaje grădinărit: 1000 euro

Costuri plantare și exploatare: 1500 euro

Costuri întreținere+ fertilizator/an: 500 euro

Profit mediu/ha: 18.000 euro

Soiuri de rubarbă

Există peste 100 de specii diferite de rubarbă, dintre care majoritatea sunt hibride. Soiurile variază în ceea ce privește culoarea, gustul, randamentul, timpul de recoltare și proprietățile medicinale.

Rubarba sălbatică nu trebuie confundată cu soiurile de rubarbă de grădină. Rubarba sălbatică este un alt nume pentru brusturele comun, o buruiană ce are un aspect oarecum asemănător cu cel al rubarbei, dar care nu este comestibilă.

Semințe rubarbă Victoria

Dintre numeroasele soiuri de legume din întreaga lume, doar câteva se califică drept cele mai bune din toate timpurile și sunt apreciate de fermierii de pretutindeni. În fruntea acestei liste se află rubarba „Victoria” (Rheum rhabarbarum). Acest soi este caracterizat prin tulpini mari și grase, de culoare roșu aprins și o aromă acrișoară, de mere și coacăze, cu o notă de lămâie sau grepfrut. 

Soiul de semințe rubarbă Victoria a fost creat acum aproximativ 180 de ani și a fost introdus în alimentație în 1837, în onoarea reginei Victoria. Horticultorii au afirmat adesea că „Victoria” a fost soiul care a contribuit semnificativ la răspândirea rubarbei în bucătăria din întreaga lume.

Două caracteristici fizice prin care soiul „Victoria” se diferențiază de alte soiuri sunt culoarea roșu aprins și tulpinile mari. Soiurile de familie mai vechi aveau tendința de a fi mai mult verzi sau cu tulpina complet verde.

Tulpinile și frunzele din soiul „Victoria” pot ajunge până la 1,5 metri, așa că va trebui să asiguri plantelor spațiu, dacă vei dori să le cultivi. La recoltare, trage ușor tulpina din zona rădăcinii, astfel încât să îndepărtezi baza tulpinii. Prin smulgerea întregii tulpini, vei crea, de fapt, un loc pentru ca mai multe frunze să se formeze, astfel încât să poți menține producția pe tot parcursul verii.

Rubarba – beneficii și proprietăți

Rubarba este una dintre cele două legume care cresc și se înmulțesc în fiecare an, spre deosebire de celelalte legume, care trebuie să fie semănate în fiecare an. Cealaltă legumă perenă este sparanghelul.

Partea comestibilă a plantei de rubarbă este tulpina. Tulpinile au o lungime medie de 25 până la 40 de centimetri, iar culoarea variază de la roz deschis la roșu rubiniu sau chiar nuanțe de galben ori verde. Aspectul și textura rubarbei sunt comparabile cu cele ale țelinei, în timp ce aroma este acrișoară; de aceea, este adesea gătită cu zahăr, pentru a fi mai plăcută la gust.

Rădăcinile și frunzele plantei sunt toxice, acestea conținând acid oxalic. Acidul oxalic se găsește în multe plante, însă frunzele de rubarbă conțin cantități considerabil mai mari din această substanță toxică.

În secolele anterioare, scopul cultivării rubarbei era strict medicinal, fiind recunoscută ca un remediu eficient împotriva febrei.

De asemenea, un alt beneficiu al plantei de rubarbă se referă la proprietățile insecticide ale plantei. Frunzele de rubarbă pot fi folosite drept un ideal insecticid natural.

Tulpina și rădăcina de rubarbă – beneficii

Rubarba este săracă în calorii și grăsimi, nu conține colesterol și este bogată în fibre. Rubarba conține, de asemenea, vitamina A, potasiu și calciu. Ca să îți faci o idee mai clară, un polonic de rubarbă gătită conține la fel de mult calciu precum un pahar de lapte. Totuși, trebuie să menționăm că, spre deosebire de calciul din produsele lactate, cel din surse vegetale nu este la fel de bine absorbit de organism.

Rubarba – beneficii medicinale: rubarba este cunoscută și pentru stimularea arderii grăsimilor și, de asemenea, pentru faptul că furnizează o cantitate destul de mare de vitamina K, benefică pentru sănătatea oaselor.

Datorită potențialului său de a limita leziunile neuronale din creier, planta de rubarbă a fost asociată cu tratamentele pentru boala Alzheimer.

Mai mult, cercetările sugerează că în rădăcina și tulpina de rubarbă există compuși care pot lupta împotriva cancerului, pot scădea colesterolul și tensiunea arterială, pot reduce inflamațiile și pot proteja sănătatea ochilor și a creierului.

Rădăcina de rubarbă mai este utilizată în medicina alternativă pentru a trata durerile lombare și vânătăile și este considerată eficientă în tratarea afecțiunilor renale.

Rubarba este benefică și pentru femeile aflate la menopauză, iar datorită proprietăților sale antibacteriene, aceasta ajută la ameliorarea afectiunilor produse de stafilococul auriu.   

Ceai de rubarbă – beneficii

Există peste 40 de compuși polifenoli în rubarbă, inclusiv antociani, ce se regăsesc în afine și sunt recunoscuți pentru combaterea a numeroase afecțiuni. Prin prepararea rubarbei, conținutul de polifenoli crește și, totodată, se dezvoltă și capacitatea antioxidantă generală.

Așadar, ceaiul de rubarbă poate constitui un bun adjuvant în afecțiunile respiratorii, astm, bronșite.

Ceaiul din rădăcină de rubarbă este adesea utilizat pentru ameliorarea problemelor generate de intestinul leneș. Acesta ajută la accelerarea tranzitului, datorită cantităților mari de fibre, regăsite în planta de rubarbă.

Rubarba în bucătărie

Fiind extrem de ușor de cultivat, orice grădină poate găzdui câțiva butași de rubarbă. În acest fel, vei putea utiliza această plantă gustoasă și versatilă pentru a găti numeroase feluri de mâncare.

Tulpinile proaspete și fragede de rubarbă pot fi consumate crude și au o aromă acrișoară. În cazul în care rubarba este consumată crudă, aceasta este, de obicei, înmuiată în zahăr. Rubarba proaspăt culeasă (fără frunze) se păstrează proaspătă în frigider, timp de 3-5 zile.

Deși este o legumă, cel mai frecvent, rubarba este gătită la aburi sau coaptă în plăcinte, pâine, brioșe, prăjituri și alte deserturi delicioase. În multe rețete, rubarba este combinată cu alte fructe, cum ar fi zmeura, căpșunile, afinele sau piersicile.

Un sfat util, atunci când gătești rubarbă, ar fi să utilizezi vase de gatit care nu reacționează cu acidul din rubarbă. Tigăile din teflon sau din oțel inoxidabil sunt de preferat în locul celor din aluminiu și cupru, pentru că nu rămân pete.

Rubarba – rețete de dulceață

Tulpina de rubarbă este, de asemenea, folosită pentru a găti gemuri gustoase de rubarbă, jeleuri de rubarbă și chiar băuturi precum smoothie-ul de rubarbă.

Pentru un plus de inspirație, iată o rețetă clasică de dulceata de rubarbă, pe care să o încerci:

1. Se șterge tulpina de rubarba și se taie în bucăți de 2-2,5 cm. Se toarnă un strat de zahăr pe fundul unei tăvi întinse, apoi se adaugă un strat de rubarbă. Se repetă procesul, până terminăm cantitatea de rubarbă, ultimul strat fiind cel de zahăr.
2. Se toarnă suc de portocale deasupra.
3. Acoperă tava și lasă compoziția să stea cel puțin o oră sau două, de preferință, peste noapte. Acest lucru extrage sucul din rubarbă, iar siropul rezultat ajută la păstrarea bucăților de rubarbă întregi, atunci când sunt fierte.
4. Adu ușor amestecul la fierbere, amestecând cu grijă, fără a zdrobi bucățile de rubarbă. Se fierbe rapid, timp de 5-6 minute.
5. Se ia de pe foc și se lasă să se răcorească timp de 5 minute, înainte de a se turna în borcane calde, sterilizate.
6. Se sigilează imediat și se utilizează în termen de 12 luni.

Pentru această rețetă, se poate folosi și rubarbă de cultură principală, cu gust mai acru – încearcă să adaugi câteva petale parfumate de trandafir, pentru o aromă deosebită.

Rețete cu rubarbă

Deoarece rubarba este, de fapt, o legumă, nu este de mirare că există multe rețete cu rubarbă, pe care merită să le încerci. Totodată, rubarba este adesea utilizată pentru pregătirea sosurilor.

Deserturi cu rubarbă

Pentru a obține un desert gustos, feliază rubarba așa cum ai proceda cu țelina, de exemplu, și fierbe-o cu zahăr sau amestecă tulpinile de rubarbă mărunțite cu mere sau căpșuni, zahăr și condimente și pregătește o plăcintă sau o prăjitură.

Rubarba gătită și îndulcită poate fi, de asemenea, combinată cu portocală și amestecată în unt topit, pentru a pregăti o cremă tartinabilă.

Rubarba în mâncăruri gătite

Rubarba poate fi folosită în supe, tocănițe sau alte mâncăruri sărate, unde aroma sa acrișoară naturală compensează alte ingrediente cu gust intens sau dulci. 

Încearcă să lași câteva felii de rubarbă în oțet, zahăr și sare și asortează-le într-o salată cu brânză de capră și sparanghel alb.

Carnea cu aromă mai puternică, cum ar fi vânatul, prepelița și rața, se potrivește de minune cu aroma acrișoară a tulpinei de rubarbă, așa că poate fi servită cu piure sau gem de rubarbă.

Rubarba trebuie împachetată și păstrată la frigider timp de până la o săptămână sau tăiată și congelată timp de până la un an, pentru rețete delicioase cu rubarbă.

În concluzie, rubarba este, probabil, una dintre cele mai adaptabile culturi de grădină. Poate fi folosită în orice mâncare, de la gemuri și tarte de fructe la supe și sosuri. Și pentru că este o plantă perenă, poți beneficia de recolte abundente în fiecare an, fără investiții prea mari și cu puține probleme privind îngrijirea și dăunătorii.

Sursă foto: Shutterstock 

Surse:  

• Xiang, Hong et al. “What we already know about rhubarb: a comprehensive review.” Chinese medicine vol. 15-88, 2020
• Britannica, The Editors of Encyclopaedia. “rhubarb”. Encyclopedia Britannica, 14 Oct. 2021, https://www.britannica.com/plant/rhubarb
• USDA Food Data Central: “Rhubarb, Raw.”

The Rhubarb Compendium. n.d. Accessed February 16, 2022. Website. http://www.rhubarbinfo.com/

Articolul Totul despre rubarbă: cultivare, îngrijire, proprietăți apare prima dată în How to.

Totuși, te-ai întrebat vreodată cum te simți în curtea ta? Dacă răspunsul nu este unul pozitiv, poate a venit timpul să acorzi mai multă atenție modului în care este amenajată. Și ca să te ajutăm, îți oferim câteva soluții pe care le poți pune în aplicare imediat. 

În acest articol, vom vorbi despre cum să-ți amenajezi curtea în funcție de poziționare, dar și ce tip de mobilier să alegi și cum să-i oferi o notă de eleganță cu ajutorul design-ului pe care-l alegi.

 Să începem! 

Idei amenajare curte mică în funcție de poziționare

• Curte interioară
• Curte exterioară 

Variante de design pentru o curte mică

• Curți amenajate modern

             – Avantajele și dezavantajele unui stil modern sau minimalist

• Curți amenajate rustic

             – Avantajele și dezavantajele unui stil rustic

Cum alegi mobilierul într-o curte mică?

Idei amenajare curte mică în funcție de poziționare

Poziționare curții tale te poate ajuta să alegi un mod practic de a-ți amenaja spațiul. Ținând cont de tipul ei – curte interioară mică sau curte exterioară mică – vei ști cum să o organizezi astfel încât să-ți ofere confortul dorit. Vezi, mai departe, care sunt aspectele cheie pe care să le iei în calcul pentru fiecare tip de curte mică. 

Curte interioară  

O curte interioară mică este spațiul din spatele casei tale, ferit de ochii lumii. În general, oamenii folosesc acest spațiu pentru a-și depozita ustensilele sau alte obiecte din gospodărie. Totuși, aceasta nu trebuie să fie singura utilitate a curții tale interioare. 

Îți poți transforma spațiul într-un loc intim, relaxant, care să-ți ofere câteva momente de liniște la sfârșitul zilei. Dacă ești genul care preferă să aibă prietenii și familia aproape cât mai des, curtea ta interioară poate deveni o zonă de dining. Indiferent de necesitate, iată câteva idei de amenajări curte interioară astfel încât să obții un spațiu unic și eficient:

• Creează o zonă de relaxare. Poți amenaja o zonă cu fotolii și măsuță, în care să-ți savurezi cafeaua dimineața. Adaugă câteva plante sau obiecte decorative, pentru un loc cât mai armonios.

• Amenajează un loc de grătar. Dacă îți place să gătești în aer liber, transformă-ți curtea interioară într-o zonă de dining și echipeaz-o cu tot ce e nevoie pentru o experiență culinară deosebită. Cu siguranță musafirii tăi vor fi încântați de această idee. 

Curte exterioară 

Dacă o curte interioară se află în spatele casei tale, atunci o curte exterioară este spațiul din fața acesteia și permite ceva mai multă flexibilitate în amenajare. Totuși, ca sfat principal, ține mereu cont de dimensiunea acesteia, atunci când îți planifici amenajarea. Iată câteva idei pentru aranjarea unei curți exterioare. 

• Amenajează o terasă de vară. Crearea unui loc permanent în care să te destinzi ori de câte ori simți nevoia e o decizie pe care sigur n-o vei regreta. O terasă poate deveni principalul loc de entertainment pentru tine și prietenii tăi, în special în zilele călduroase. Totuși, aceasta poate fi transformată, cu puțin efort, și într-un spațiu pe care să-l folosești indiferent de anotimp.
• Instalează un hamac sau un balansoar. Pentru a face experiența în aer liber cât mai plăcută, optează pentru un balansoar sau, dacă ai posibilitatea, instalează un hamac. Acesta poate deveni locul perfect în care să-ți citești cartea preferată sau să meditezi pentru câteva minute pe zi.

Variante de design pentru o curte mică

O curte amenajată corespunzător îți poate înfrumuseța întreaga proprietate. Dar cum alegi un design care să se integreze cu restul casei tale?  

Răspunsul variază în funcție de aspectul exterior al locuinței tale. De exemplu, dacă pentru casa ta ai ales un design modern, atunci curtea interioară sau exterioară ar trebui să urmeze aceeași regulă, pentru ca totul să arate uniform.  

Așadar, iată cele 2 variante de design pe care ți le recomandăm, când vine vorba de amenajare curte mică. 

Curți amenajate modern 

Dacă pentru casa ta ai ales un stil minimalist, curtea din fața sau din spatele casei tale ar trebui să fie amenajată într-un stil cât mai contemporan. Acest design este caracterizat de elemente inovative, contururi bine definite, dar și simplitate. 

Avantajele și dezavantajele unui stil modern sau minimalist

Iată câteva dintre avantajele și dezavantajele unei curți amenajate modern: 

Avantaje:

• oferă un aspect aerisit
• este caracterizată prin culori de alb și gri, ceea ce ajută la crearea unui spațiu relaxant
• este ușor de întreținut, datorită elementelor puține 
• este plăcută pentru ochi 

Dezavantaje: 

• nu se potrivește oricărui stil de viață
• implică păstrarea lucrurilor absolut necesare
• poate fi dificil de adaptat oricărui stil exterior 

Curți amenajate rustic 

În cazul în care aspectul exterior al casei tale este rustic, cu elemente cu aspect masiv și o cromatică mai caldă, ar fi bine ca spațiul tău exterior să imite un design similar.  

Avantajele și dezavantajele unui stil rustic

Iată câteva dintre avantajele și dezavantajele unei curți amenajate în stil rustic:  

Avantaje 

• permite crearea unui decor mai bogat
• este ușor de obținut, datorită multitudinii de accesorii și materiale care se găsesc pe piață
• te duce cu gândul la natură, datorită elementelor decorative naturale
• nu este costisitoare 

Dezavantaje

• poate părea aglomerată
• poate fi mai greu de întreținut, deoarece conține mai multe elemente decorative
• nu este potrivită pentru un spațiu foarte îngust 

Cum alegi mobilierul într-o curte mică?

Chiar și o curte mică poate fi transformată într-o oază de liniște pentru tine și familia ta, mai ales dacă alegi cu grijă mobilierul pe care-l vei instala. În funcție de spațiul de care dispui, poți opta pentru un set de mobilier de gradina sau, dacă nu e necesar, alege doar o măsuță de cafea cu 2-3 scaune.  

Când îți alegi mobilierul de grădină, ține cont de utilitatea acestuia. De exemplu:  

• Dacă îți amenajezi curtea doar ca să ai un loc în care să-ți petreci diminețile, să savurezi un mic dejun cu cei dragi, atunci un set de mobilier de înălțime mică e alegerea potrivită. Acesta ar trebui să fie format dintr-o masă mică spre medie, cu scaune ori fotolii.

• Dacă obișnuiești să fii gazda petrecerilor cu prietenii, atunci un mobilier de dining este răspunsul pentru nevoile tale. Acesta ar conține o masă mare, înaltă, cu scaunele aferente.

Amenajarea curții cu bani puțini este un lucru posibil mai ales acum, când există o mulțime de variante pentru orice tip de buget. Dacă vrei să-i oferi un look fresh curții tale mici, ține cont de sfaturile pe care ți le-am oferit mai sus. Cu siguranță vei obține spațiul la care visezi și locul în care să-ți petreci momentele de liniște și relaxare, zi de zi. 

 Sursă foto: Unsplash  

Articolul Amenajare curte mică: soluții din care să te inspiri apare prima dată în How to.

• Amenajarea unei terase în funcție de stil și funcționalitate
• Autorizație de construcție pentru construirea unei terase
• Etapele construirii unei terase
• Alegerea materialelor pentru amenajarea terasei
• Închiderea terasei
• Încălzirea terasei
• Modele de terase
• Cum amenajezi o terasă de dimensiuni mici?
• Cum amenajezi o terasă foarte mare?
• Cum amenajezi o zonă pentru joacă pe terasă?
• Mobilierul și decorațiunile pentru terasă

Amenajarea unei terase în funcție de stil și funcționalitate

Primul pas pe care îl ai de făcut, atunci când e vorba să construiești ceva, e să te gândești la rezultatul final și la cum vrei să arate acesta. Evident, este obligatoriu să îți pui câteva întrebări, printre care:

• În ce stil este construită casa și cum sunt amenajate fațadele?
• Cum arată curtea sau cum îți dorești să arate după amenajare?
• Cum dorești să amenajezi terasa, după ce o vei fi construit?
• Terasa acoperită va rămâne deschisă ori va fi închisă?
• Vei folosi terasa și pe timp de iarnă sau exclusiv vara?
• Terasa va fi doar un loc pentru relaxare sau ai nevoie și de o zonă pentru servit masa?

Autorizație de construcție pentru construirea unei terase

Ori de câte ori intenționezi să construiești ceva, e bine să te documentezi în prealabil și să pornești cu începutul, astfel încât totul să fie în ordine.

Vestea bună este că o terasă construită direct pe sol, care nu face niciun fel de modificare la structura sau fundația casei, nu necesită autorizație de construcție. Legea 50/1991 spune că „se pot executa fără autorizație de construire următoarele lucrări care nu modifică structura de rezistență și/sau aspectul arhitectural al construcțiilor: […] terasă, șarpantă la clădiri de locuit individuale cu cel mult 3 niveluri, care nu sunt monumente istorice clasate sau în curs de clasare, respectiv situate în afara zonelor de protecție a monumentelor și sau/zonelor construite protejate stabilite potrivit legii”. 

În cazul în care terasa ta urmează să fie construită la etaj sau pe acoperiș, autorizația de construcție devine necesară, dar, pentru un astfel de proiect ambițios ai, oricum, nevoie de sfaturile unui specialist. 

Etapele construirii unei terase

În rândurile următoare, ne vom referi exclusiv la terasele amplasate direct pe sol, pentru că cele amenajate la etaj impun rigori suplimentare și fac obligatorie intervenția unui specialist și a unei echipe de constructori. 

• Executarea proiectului. Indiferent dacă îți construiești terasa prin forțe proprii sau cu ajutorul cuiva cu experiență în asemenea activități, trebuie să știi două lucruri: unde va fi amplasată terasa pe care o ai în vedere și ce dimensiuni va avea aceasta. De asemenea, trebuie să îți fie clar, de la bun început, dacă dorești o terasă închisă sau deschisă, acoperită sau nu și materialele pe care vrei să le utilizezi.
• Achiziția materialelor. Poți calcula, cel puțin aproximativ, ce materiale de constructie îți sunt necesare, doar după ce te lămurești în ceea ce privește dimensiunile terasei și aspectul pe care preferi să îl aibă aceasta la final. 
• Pregătirea solului pe care va fi amplasată terasa. Solul trebuie curățat de rădăcini și pietre, trebuie nivelat și nu ar strica deloc să fie și puțin compactat, astfel încât să nu ai surprize și să descoperi, peste ceva timp, că s-a lăsat din cauza greutății terasei.
• Executarea fundației. Dacă te gândești la o terasă cu fundație, desigur. Pentru că poți opta și pentru o terasă din lemn, înălțată pe o structură de beton sau, pur și simplu, pe niște suporți din beton semiîngropați. 
• Executarea acoperișului. Pentru această etapă, ai la dispoziție mai multe variante. Probabil că cea mai ieftină este o marchiză prinsă de peretele casei, care să umbrească terasa la orele la care soarele bate cu putere. Dar poți alege și variante mai durabile, de la o pergolă pe care vei dirija flori cataratoare până la un acoperiș solid, pe structură de lemn acoperită. 

Alegerea materialelor pentru amenajarea terasei

Aspectul final pe care dorești să îl aibă terasa influențează covârșitor alegerea materialelor, căci unei terase rustice i se potrivesc mai bine dușumelele, care nu prea au ce căuta pe o terasă modernă.

Dar alegerea materialelor trebuie să țină cont și de o mulțime de aspecte practice, de tipul costurilor sau al durabilității.

Alegerea materialelor pentru podea

Gresia de exterior este una dintre cele mai populare variante, datorită costurilor relativ mici, ușurinței în întreținere și curățare și durabilității. Este alegerea cea mai populară a celor care amenajează terase descoperite sau terase în zone în care intemperiile sunt frecvente și adesea însoțite de vânt puternic, ceea ce face ca podeaua să fie permanent expusă la umezeală. O gresie de exterior bine aleasă nu numai că nu se lasă impresionată de contactul cu apa, dar rezistă de minune și la ciclurile de îngheț-dezgheț. Mai mult decât atât, magazinele de profil au oferte variate în materie de prețuri și design, așa încât să poți da terasei tale aspectul pe care ți-l dorești.

Dușumeaua este o variantă extrem de atractivă din punct de vedere vizual; pășitul pe o astfel de terasă, mirosul lemnului, scârțâitul acestuia, elasticitatea sa reprezintă părți ale unei experiențe greu de refuzat. Din păcate, lemnul nu este cel mai durabil material, atunci când vine vorba despre expunerea la intemperii, ceea ce îți va da bătăi de cap pe termen lung, când va trebui să faci lucrări de întreținere periodice. Cea mai ieftină soluție de dușumea de lemn este reprezentată de lemnul de brad bine tratat; alternativa mai durabilă și mai scumpă este lemnul de salcâm. Pentru cei care doresc să se bucure de aspectul lemnului, dar să reducă riscurile legate de expunerea la umezeală și munca de lăcuire/vopsire periodică, există platforme confecționate dintr-o combinație de lemn și plastic, adică lemn compozit. 

Nisipul/pietrișul sunt două variante ieftine și foarte simplu de utilizat și implementat, ideale pentru terasele de vară, descoperite sau acoperite cu o structură ușoară. Materialul e rezistent, ușor de suplimentat, poate fi înlocuit rapid și presupune simpla construire a unei borduri care să împiedice împrăștierea. Deși te ferește de noroi, nisipul poate fi tentant pentru pisicile proprii sau pentru cele din vecini, astfel că pietrișul este considerat o variantă superioară. În plus, există o mulțime de tipuri de pietriș, în nuanțe diferite, ceea ce îți dă mai multă libertate în materie de decorare. 

Gazonul sub formă de rulou este vesel, verde, moale, dă o senzație plăcută atunci când calci pe el, așadar, se transformă rapid într-o variantă agreată de multă lume. Pe de altă parte, este mai greu de întreținut decât alte tipuri de pardoseală.

Alegerea materialelor pentru stâlpii de susținere

Acest aspect depinde, în mare măsură, de tipul de acoperiș pentru care optezi. Dacă discutăm despre o structură ușoară, stâlpii din lemn sunt absolut suficienți și conferă și un aspect mai chic terasei. Pe de altă parte, dacă ai nevoie de spațiu de depozitare suplimentar și plănuiești să construiești și un pod jos deasupra terasei, stâlpii trebuie să confere o rezistență suplimentară și atunci se poate pune problema construirii lor din beton. Nu te îngrijora, îi poți îmbrăca în lemn, dacă acesta este aspectul final pe care îl dorești.

Închiderea terasei

Poate locuiești într-o zonă în care bate vântul 365 zile pe an sau poate că tu și prietenii iubiți grătarele și serile lungi la un pahar de vin și vreți să vă păstrați obiceiul tot timpul anului – caz în care inchiderea terasei pentru protecție suplimentară împotriva vântului și intemperiilor este o decizie excelentă.

• • Cea mai ieftină soluție este reprezentată de foliile transparente cu capse și bride, care au avantajul durabilității și pot fi strânse și extinse în funcție de sezon, fără să rămână obligatoriu expuse intemperiilor, vantului sau prafului. Pe de altă parte, extinderea și plierea lor sunt un pic mai laborioase decât în cazul altor variante și nu oferă întotdeauna o etanșeitate ideală.

• Rulourile transparente sunt o variantă superioară din punctul de vedere al manevrabilității și al izolării. Ele pot fi menținute mai simplu pe timp de iarnă, inclusiv în cazul în care optezi pentru încălzirea terasei. În general, se montează însoțite de un  mecanism de strângere acționat cu manivelă sau automat, în funcție de buget. 

• • Rulourile netransparente sunt o alternativă prin care poți asigura și un nivel superior de intimitate pe terasă. De asemenea, ele sunt mult mai eficiente în zonele cu soare puternic, când, pe timp de vară, terasa poate deveni expusă și se poate supraîncălzi, la orele amiezii.
  • Panourile de sticlă sunt, dacă vrei, varianta premium. Poți opta pentru sticlă securizată cu proprietăți termoizolante, ca să te bucuri de terasă inclusiv pe timp de iarnă sau să poți păstra plantele decorative afară și în sezonul rece. Panourile de sticlă pot fi fixe sau mobile, glisante, în așa fel încât să beneficiezi și de o ventilație adecvată pe timp de vară. 
• Obloanele sunt o alternativă foarte bună în zonele cu vânt puternic sau expuse la soare, timp de multe ore pe zi. Există mai multe varietăți de obloane, cu mai multe tipuri de deschideri, dar pentru zonele foarte însorite, propunerea noastră este orientată către un sistem de pliere oblic, ce permite ajustarea înclinării oblonului în funcție de poziția soarelui.

Încălzirea terasei

Există mai multe sisteme de incalzire pentru terasa, în cazul în care vrei să te bucuri de libertate și de stat în natură inclusiv pe timp de iarnă. Unele dintre ele implică utilizarea unor sisteme suplimentare de siguranță, în timp ce, pentru altele, e de dorit să existe un sistem de ventilație; așadar, e bine să îți pui această problemă, înainte de a începe construcția propriu-zisă.

• Încălzitoarele pe gaz pot fi alimentate cu propan, butan sau GPL și sunt una dintre cele mai practice și mai frecvent folosite opțiuni. Ele sunt portabile, astfel că pot fi mutate cu ușurință în funcție de preferințele de moment, pot fi eficiente și la temperaturi de până la -15 grade Celsius, au o rază de acțiune de 4-6 m și nu necesită decât înlocuirea buteliei. Pe de altă parte, reprezintă un sistem care consumă oxigen și elimină dioxid de carbon, deci îl recomandăm în situațiile în care se poate asigura și o ventilație periodică bună.
• Încălzitoarele electrice au nevoie de o sursă de curent: mai concret, o priză. Pot fi achiziționate în varianta cu halogen sau cuarț, au o rază de acțiune de aproximativ 6 m, nu produc dioxid de carbon, pot fi folosite în siguranță în orice spații închise, sunt sigure în utilizare și pot fi achiziționate într-o paletă foarte generoasă de mărimi, forme și putere, astfel încât să fie perfect adaptate terasei tale.
• Încălzitoarele cu infraroșu încălzesc doar obiectele din raza lor de acțiune, nu și aerul, fiind potrivite, în general, pe terase de dimensiuni mici. Efectul lor se simte instantaneu, dar reprezintă o soluție care poate fi amplasată, de pildă, deasupra mesei de pe terasă și a cărei eficiență dispare complet, dacă te așezi în afara razei sale de acțiune.
• Încălzitoarele pe lemne oferă o ambianță plăcută și intimă și includ adeseori funcții suplimentare, de tipul grătarului. Ele scot fum și presupun adăugarea permanentă de lemne pe foc, ceea ce nu este neapărat foarte confortabil pentru toți utilizatorii. 

Modele de terase

E simplu să decizi că îți dorești o terasă, dar se poate dovedi ceva mai complicat să te hotărăști ce fel de terasă vrei sau să anticipezi ce presupun diferitele variante pe care le vezi în poze. 

Terasa în fața casei

Este o alternativă potrivită mai ales în cazul persoanelor care au casa amplasată într-o zonă mai izolată și care se bucură de o bună delimitare vizuală față de calea de acces, căci nu e neapărat plăcut să fii vizibil trecătorilor, atunci când te relaxezi în liniște. 

Terasa tip verandă

Este o opțiune tradițională, cu iz rustic și nostalgie, care se extinde pe mai multe laturi ale casei, inclusiv pe cea de la intrarea principală. Având în vedere că este relativ îngustă, în comparație cu alte tipuri de terasă, presupune un mobilier adaptat și e folosită, în general, pentru relaxare și socializare și nu neapărat pentru luat masa.

Terasa de tip logie

Aceasta este o alternativă foarte apreciată în zonele cu vânt puternic. Practic, discutăm despre o cameră acoperită, cu un perete liber, în care accesul ar trebui să se realizeze, teoretic, doar din interior. Logia are, adeseori, balustrade și/sau coloane către exterior, dar finisajele pentru care optezi sunt influențate, evident, de elementele arhitectonice ale întregii case. 

Terasa de tip patio

Acest tip de terasă este, în general, amplasat la același nivel cu solul și poate fi descoperit sau acoperit cu o pergolă. Pentru fluiditate, se recomandă ca pardoseala terasei de tip patio și calea de acces să fie executate din aceleași materiale – preferate fiind cele naturale, care creează o oază de liniște și relaxare. 

Terase moderne

Atunci când vorbesc despre terase moderne, specialiștii în amenajări se gândesc la o combinație de diferite texturi, detalii minimaliste, culori simple și un mobilier modern, funcțional, eventual cu elemente industriale. 

Poți opta pentru combinații de culori vii sau pentru un ansamblu neutru, înviorat de accesorii și obiecte de decor în nuanțe tari. 

Terasa rustică

Pentru o terasă rustică, trebuie să te gândești la combinații de materiale naturale și decoruri tradiționale, lucru care îți permite, în general, cele mai mari jonglerii în materie de buget. Poți folosi o buturugă care te-a atras, o piesă de mobilier veche pe care ai recondiționat-o singur, poți accesoriza cu plante verzi bogate sau cu plante cu flori și neapărat vei alege o lustră din lemn sau felinare cu aspect vintage. 

Cum amenajezi o terasă de dimensiuni mici?

Spațiile mici pot fi intimidante, atunci când vine vorba despre amenajare, pentru că opțiunile par limitate. Cu un mobilier simplu, compact, care să îmbine eficient designul și funcționalitatea, poți beneficia de un spațiu de relaxare excelent. 

E bine să eviți adăugarea prea multor accesorii, dar niște plante bine alese pot compensa lipsa spațiului și pot crea un decor intim. Plantele pot fi suspendate, pentru a evita să acapareze din spațiul limitat al podelei. Nuanțele naturale, completate cu accente de culoare, sunt soluția cea mai avantajoasă pentru a deschide spațiul.

Cum amenajezi o terasă foarte mare?

Tentația pe care o presupune o terasă de dimensiuni mari este îngrămădirea multor accesorii sau piese de mobilier, ceea ce creează, în final, o atmosferă sufocantă. Pe de altă parte, dacă ai, într-adevăr, foarte mult spațiu la dispoziție, poți delimita, cu paravane ușoare sau prin amplasarea mobilierului, mai multe zone: colțul pentru cafea, locul de joacă al copiilor, zona de luat masa, biroul tău pentru lucru afară și așa mai departe. 

Și în cazul terasei mari, alegerea unor plante decorative poate face diferența între o atmosferă sterilă și una plină de farmec, în armonie cu natura. 

Cum amenajezi o zonă pentru joacă pe terasă?

Sigur că îți dorești ca juniorul tău să zburde prin toată curtea, dar există o probabilitate destul de mare ca ploile și vremea urâtă să îi blocheze accesul în iarbă timp de zile întregi. În acest caz, un colț pentru distracție pe terasă îl poate face să renunțe la ecrane. Un leagăn suspendat de tavan sau un cort de dimensiuni mici, cu pernuțe confortabile și o ghirlandă luminoasă cu baterii, pot face minuni. 

Mobilierul și decorațiunile pentru terasă

Mobilierul pentru terasa este cel care îți permite personalizarea spațiului pe care îl ai la îndemână și ar fi păcat să ratezi această ocazie de a obține colțul tău ideal de relaxare.

• Canapeaua și fotoliile sunt indispensabile, în afara cazului în care optezi direct pentru șezlonguri. Recomandăm alegerea de mobilier special pentru terasă, ușor de întreținut și rezistent la intemperii, pe care să îl poți curăța frecvent și cu ușurință.
• Masă și/sau măsuță – pentru mâncat afară, pentru cafeaua de dimineață, pentru munca de birou, dacă ești freelancer, pentru stat cu prietenii la un pahar de vorbă, un colț cu o măsuță este absolut necesar. 
• Pernele decorative sunt cel mai simplu și mai ieftin mod de a aduce culoare, veselie și originalitate terasei tale. Nu mai spunem despre valoarea lor în materie de confort. 
• Plantele nu pot să lipsească, ele fiind cel mai la îndemână instrument pentru a face trecerea dintre interiorul artificial și mediul natural de afară. Plantele verzi de dimensiuni mari sunt preferate, dar ele trebuie adăpostite cu grijă, la venirea iernii. Plantele agățătoare cu flori spectaculoase sau cele care rămân verzi tot anul sunt alternative interesante. Dacă nu vrei să le faci loc pe terasă, poți recrea atmosfera apelând la soluție ghivecelor suspendate

Terasa trebuie să devină un magnet pentru întreaga familie și pentru musafiri, tocmai datorită invitației la relaxare pe care o emană. De aceea, decizia de a amenaja o terasă la casă trebuie pusă în practică fără întârziere.

Sursă foto: shutterstock

https://www.piatraonline.ro/amenajare-terasa-sfaturi-utile-si-idei-practice-pentru-amenajarea-terasei 

https://www.storia.ro/blog/home-deco/amenajarea-unei-terase—pasi-de-urmat-sfaturi-utile 

https://www.homelux.ro/blog/amenajare-terasa-casa/

https://www.sensodays.ro/blog/inspiratie/amenajare-terasa-cum-o-aranjezi-daca-stai-la-casa-dar-daca-stai-la-bloc-idei-imagini/ 

https://brico.bricodepot.ro/idei-si-inspiratie/gradina-si-balcon/amenajare-terase-ghid-complet-modele-de-inspiratie-si-sfaturi-utile/

Articolul Idei pentru amenajarea unei terase acoperite la casă apare prima dată în How to.

Cultura spațiului funcțional

O serie de caracteristici specifice amenajarilor interioare în stil japonez pot fi luate în calcul în orice decor interior. Aceste principii urmăresc ca toate elementele să se îmbine și să se contopească în mod armonios, respectând regulile simetriei și echilibrului ideal al proporțiilor. Estetica orientală are la bază simplitatea, ordinea și multifuncționalitatea spațiului interior, cu accent pe elemente naturale, lumina fiind un element de care se ține cont în orice amenajare. 

Ideea designului interior japonez este aceea de a avea un spațiul de locuit ușor adaptabil, care se poate transforma și care este organizat respectând logica naturală.

Un alt aspect util este utilizarea spațiului în mod economic și limitarea doar la ceea ce este esențial și util, păstrând un aspect natural prin culorile folosite, deseori, optându-se pentru un decor monocromatic, punctat delicat cu accente vii de roșu, galben sau portocaliu sau prin alegerea unor contraste tari, cum sunt albul și negrul, care aduc echilibru și ordine. 

Materialele utilizate sunt predominant cele naturale: lemn, bambus, ratan, lână, bumbac, argilă, sticlă, hârtie de orez și ceramică, în forme și finisaje cât mai simple și culori discrete.

Mobilier în stil japonez – minimalism sofisticat

Integrarea elementelor japoneze într-un decor modern ar putea fi o modalitate de eficientizare a spațiului, mai ales în locuințele mici. Ideea principala este de a reduce totul doar la ceea ce este necesar, atât în ceea ce privește obiectele de mobilier, cât și electrocasnicele, cu scopul de a obține cât mai mult spațiu liber. Mobilierul este aliniat pe unul sau cel mult doi dintre pereți, iar dulapurile și sertarele sunt mari, pentru a economisi spațiu.

Mobilierul adecvat unei amenajări în stil japonez este finisat simplu, iar elementele de decor lipsesc sau sunt discrete, pentru a nu deranja armonia generală și a realiza cât mai ușor unitatea stilistică. Sunt preferate piesele de mobilier lăcuite, negre, ce reflectă lumina, și cele care păstrează culoarea lemnului natural. Predomină obiectele orizontale care nu sufocă spațiul, iar piesele verticale ideale sunt cele deschise. 

Spațiile de depozitare sunt suple, mesele au suprafețe mari și sunt mai joase decât variantele europene, fotoliile clasice sunt înlocuite cu perne așezate direct pe podele ori cu variante minimaliste ale acestora, cu forme comode, simple și structuri subțiri. Canapelele ideale sunt cele pliabile, cu picioare înalte și forme stilizate. Expresie a stilului japonez sunt paturile joase, cu salteaua poziționată pe o structură supradimensionată din lemn, care funcționează ca accesoriu.  

Un alt principiu respectat cu ajutorul pieselor de mobilier este acela al spațiilor cu roluri multiple. Astfel, în locul unui pat clasic, într-un decor în stil japonez sunt folosite saltele de tip futon, din lână sau bumbac, ce se pot rula în timpul zilei, pentru a nu ocupa spațiul, sau se pot transforma în canapele.   

Culori naturale, cu accente solare

Culorile predominante sunt cele de pământ: ocru, maro, negru și alb. Monotonia cromatică este o caracteristică a amenajărilor în stil japonez și o necesitate într-un ambient minimalist. Pereții sunt albi, pentru a amplifica lumina naturală și a participa la jocurile de lumini pe care le generează jaluzelele din paie de răchită, șipci din lemn sau hârtie de orez. 

Culorile de accent sunt distribuite subtil și au rolul de a da personalitate încăperii, fără să o domine. Uneori, un singur obiect colorat în roșu, portocaliu sau verde este singura notă cromatică „discordantă” a decorului. Negrul este utilizat ca principală culoare complementară, într-o amenajare în care predomină culorile de pământ. Toate tonurile de alb și griurile neutre sunt, de asemenea, intens folosite. Rezultatul este un spațiu liniștitor, simplu și modern.

Un specific pentru stilul japonez sunt paravanele simple sau bogat colorate, care preiau rolul de elemente de accent ale unei încăperi, fiind, în egală măsură, piese funcționale care delimitează suprafețele și zonele de interes. 

Țesături naturale

Interiorul în stil japonez pune accent pe materiale naturale și este, prin excelență, unul organic. Dacă lână este prima alegere pentru pături, iar bumbacul și inul, pentru lenjerii, fibrele de iută, bambus și stuf sunt preferate pentru covoare. Acestea din urmă sunt mereu simple, fară niciun fel de elemente decorative și, de preferat, în aceeași nuanță cu piesele de mobilier tapițate, dominând culorile pale, ce respectă monocromia generală.  

O alternativă o reprezintă podelele acoperite cu tatami realizate din paie de orez, care sunt  durabile, practice și țin podeaua caldă iarna și răcoroasă vara. Podelele libere, acoperite cu plăci mari de lemn, orientate simplu, paralel cu peretele cel mai lung al încăperii, evitându-se modelele, sunt o soluție frecvent folosită pentru dormitoarele în stil japonez. 

Este bine de știut că țesăturile sunt limitate doar la ceea ce este absolut necesar, fiind înlocuite de fiecare dată când este posibil cu bambus și paie.

Plantele, un rol esențial

Nu poate exista o amenajare care să respecte cutumele japoneze în absența plantelor. Indiferent că este vorba despre plante agățate, mici sau mari, acestea sunt cea mai importantă alegere și nu lipsesc din nicio încăpere. 

În cultura japoneză, se poate renunța la piese de mobilier pentru a face loc plantelor de interior, care trebuie să beneficieze de spațiu și de toate condițiile necesare. Nu trebuie să mire dacă, la amenajarea unei încăperi, totul se organizează în jurul ghivecelor cu plante, care sunt primele incluse în amenajare.

Nu trebuie uitați bonsaii, elemente valoroase și parte esențială a decorului, dar și de rezistență a amenajării. 

Recomandări suplimentare

Pentru a realiza o amenajare reușită, care să combine principiile japoneze și pe cele ale unei amenajări moderne, pot fi luate în calcul următoarele aspecte: 

• Cultura japoneză combină în mod natural noul cu vechiul. Elementele de decor vechi sunt dorite, căutate și integrate natural în orice nouă amenajare, păstrându-se rolul și funcția. Tot ceea ce este vechi este, în sine, valoros.  
• Există un loc bine stabilit pentru fiecare obiect din casă. 
• Principiile bune organizări cer păstrarea lucrurilor folosite. Tot ceea ce este nou adăugat trebuie să fie cu adevărat necesar. 
• Nu se încalcă niciodată monotonia cromatică și paleta de culori neutre a unei încăperi. 
• Piesele de mobilier trebuie să aibă culori care contrastează cu pereții. 
• Lumina naturală este parte a decorului și se folosește cu prioritate, iar pentru sursele artificiale, prima alegere o reprezintă lumina caldă. 
• Folosește hârtie de orez și sticlă, pentru abajururile surselor de lumină artificială. În orice cameră, acestea trebuie așezate pe podea, la nivelul ochilor și al plafonului. Frecvent, acestea din urmă sunt suspendate de tije lungi, mobile.  
• Ambianța olfactivă este și ea importantă pentru decorul japonez. Aroma de tămâie este cea mai populară, dar pot fi utilizate și mirosuri comune (lavandă, iasomie sau vanilie).

Stilul japonez este elegant, rafinat, simplu, confortabil și organizat, deși ar putea fi, uneori, auster. Principiile unei astfel de amenajări sunt potrivite în locuintele mici, fiind ideale pentru cuplurile tinere sau pentru persoanele care aleg confortul pe care îl aduce minimalismul, fie el și în varianta mai sofisticată a celui japonez. 

Sursa foto: Shutterstock.com

Articolul Cum să-ți amenajezi interiorul casei în stil japonez apare prima dată în How to.

Aplicând sfaturile și soluțiile pe care urmează să ți le prezentăm, te vei convinge că respectarea regulilor de design și achiziționarea obiectelor potrivite pot face minuni în cadrul proiectului de amenajare garsonieră mică.

• Cum organizezi spațiul într-o garsonieră – sfaturi de design
• Mobila garsonieră: alege piesele potrivite pentru spațiile mici
• Idei amenajări garsoniere în funcție de stil
• Mobilier bucătărie garsonieră mică – ce opțiuni ai?
• Idei amenajare garsonieră mică: 5 trucuri pentru economisirea spațiului

Cum organizezi spațiul într-o garsonieră – sfaturi de design

Deși garsonierele dispun de un spațiu limitat, ele pot fi amenajate cu stil, astfel încât să-ți ofere tot confortul de care ai nevoie. În termeni practici, o suprafață medie de 30 de metri pătrați ar trebui să găzduiască un living, un dormitor, o zonă de lucru și, adesea, o bucătărie. De aceea, a realiza un design garsonieră reușit reprezintă o provocare chiar și pentru profesioniști. Însă poți crea un design interior garsonieră pe placul tău, urmând câteva sfaturi practice.

1.Realizează o schiță a mobilierului necesar

Pentru a putea utiliza cât mai eficient suprafața garsonierei, ar fi ideal să realizezi, în prealabil, o planificare a mobilierului. În acest fel, vei putea determina rapid ce piese de mobilier se potrivesc cu adevărat și ce colțuri sau spații rămân libere, pentru a le putea valorifica în continuare. 

Cel mai bine este să realizezi o schiță pe hârtie sau pe un ecran, pentru a-ți face o idee despre cum va arăta, la final, proiectul de amenajare garsonieră.

Atunci când amenajezi garsoniera, ar trebui să te asiguri că vei face loc doar obiectelor de mobilier care îți sunt cu adevărat necesare și care, totodată, se potrivesc încăperii, fără să o aglomereze inutil. Acest lucru face ca locuința să pară bine structurată.

2. Evită amplasarea mobilierului pe un singur perete

Proiectele de amenajări garsoniere mici pot reprezenta adevărate provocări. Mulți fac greșeala de a amplasa mobilierul de-a lungul peretelui. Evită acest lucru! Nu numai că arată plictisitor, dar accentuează și forma tubulară a încăperii. În plus, irosești spațiu prețios. În schimb, poți separa camera în funcție de activitățile pe care le vei desfășura în locuință (odihnă, lucru, relaxare), iar mobilierul îl poți amplasa în funcție de zonele pe care ți-ai propus să le amenajezi.

3. Separă zona de dormit

Chiar dacă vorbim despre un proiect de amenajare garsonieră mică, un lucru este foarte important: confortul. Iar elementul central din garsonieră va fi patul, care devine un refugiu confortabil; aici te vei odihni și îți vei încărca bateriile pentru a doua zi. Poți amplasa într-o laterală a patului un ghiveci cu o plantă ceva mai înaltă, iar în celălalt capăt, o lampă cu picior. Astfel, realizezi o încadrare armonioasă a zonei de dormit și o separi de restul zonelor din garsonieră. Ca spațiu de depozitare în zona de dormit, o măsuță amplasată în laterală, lângă pat, este indispensabilă. Extrem de utilă va fi o măsuță prevăzută cu un spațiu de depozitare suplimentar, pentru obiecte mici.

4. Alege obiecte ce creează iluzia unei încăperi spațioase

În cadrul proiectului amenajare garsonieră, este important să alegem câteva obiecte care vor ajuta încăperea să pară mai mare. În această categorie intră oglinzile, care, pe lângă rolul funcțional, oferă un plus de iluminare camerei și creează impresia unei încăperi mai vaste, mai ales atunci când sunt poziționate în fața unei surse de lumină.

Nu te rezuma doar la oglinda din baie sau hol. O oglindă dreptunghiulară încadrată de o ramă interesantă se potrivește perfect în zona de relaxare. Aceasta poate chiar delimita zona de relaxare de cea de dormit sau de zona de lucru.

5. Alege culori deschise pentru finisaje și mobilier

Deși culorile puternice reprezintă alegeri inspirate pentru un design elegant al locuinței, atunci când vine vorba despre spații de dimensiuni reduse, este întotdeauna indicat să alegem culori deschise atât pentru pardoseală și pereți, cât și pentru mobilierul din locuință. 

Optează pentru pereți în nuanțe de alb sau bej și păstrează culorile puternice pentru decorațiuni. Astfel, vei realiza un design garsonieră modern, care, totodată, creează senzația unei încăperi spațioase și bine organizate.

Mobila garsonieră: alege piesele potrivite pentru spațiile mici

Odată cu planificarea proiectului de amenajare garsonieră, va trebui să stabilești ce mobilă urmează să achiziționezi, pentru a amenaja încăperea cât mai eficient cu putință, astfel încât să-ți asiguri confortul necesar. Fiind vorba despre un spațiu de dimensiuni reduse, unde camera de zi și dormitorul sunt una și aceeași încăpere, atunci când alegi mobilierul, va trebui să pui accentul pe funcționalitatea acestuia. Iată care sunt zonele principale pe care ar trebui să le organizezi în proiectul de amenajare garsonieră:

Zona de dormit: ideal ar fi să alegi o canapea extensibila. Pe lângă faptul că ocupă mai puțin spațiu decât un pat obișnuit, pe timpul zilei, va deservi zonei de relaxare. Noptiera este o piesă utilă în zona de dormit, însă este recomandat să-ți îndrepți atenția către modele minimaliste. Acesta este un aspect important, deoarece, pentru proiectul de amenajare garsonieră, este recomandat să se vadă cât mai mult din pardoseală. Astfel, se creează iluzia unui spațiu mai mare. De aceea, în loc de clasicele noptiere pătrate sau dreptunghiulare, alege un model de noptieră tip măsuță cu sertar. În ce privește depozitarea hainelor, ar fi indicat să optezi pentru un dressing înalt și cât mai îngust, pentru că vei dori să fie extrem de practic și să nu ocupe mult spațiu. Nu trebuie să îți faci griji pentru cămăși și sacouri: există suporturi pentru umerașe, dispuse pe lățimea dressingului, pentru a te asigura că hainele tale nu vor sta înghesuite.

Zona de relaxare: canapeaua extensibilă despre care aminteam mai sus îți va fi de mare folos pe timpul zilei, când te vei deplasa mai des prin casă și vei avea nevoie de mai mult spațiu. De asemenea, poți adăuga un fotoliu umplut cu puf, care nu ocupă mult spațiu și poate fi manevrat cu ușurință. Pentru a nu aglomera încăperea, alege o măsuță de cafea cu blatul din sticlă transparentă, pentru a completa zona de zi.

Zona de lucru: pentru zona de lucru, ideal ar fi să amenajezi un birou de colț și să montezi etajere și polițe, pentru a înlocui sertarele. Dispunerea mobilierului pe verticală este recomandată pentru amenajarea garsonierei, deoarece utilizezi un spațiu care, de obicei, rămâne liber și, astfel, eliberezi zona de tranzit. Polițele și etajerele sunt ideale pentru a depozita cărțile și câteva obiecte decorative și pot fi amplasate chiar pe colț, deasupra biroului.

Baia: în baie, ideal este să optezi tot pentru amenajarea pe verticală. Câteva poliție deasupra vasului de toaletă te vor ajuta să economisești spațiu. Aici, poți amplasa câteva coșulețe din material textil, în care să depozitezi lenjeria de baie, rolele de hârtie sau produse de curățenie. De asemenea, deasupra chiuvetei, amplasează un dulap îngust, în care să îți încapă produsele de igienă personală. În locul chiuvetei cu picior, alege un model ce se instalează pe blat, iar sub acesta, poți amplasa mașina de spălat, care va părea încorporată în mobilă. Dacă îți mai rămân câțiva centimetri în lateral, sub blat, poți amenaja, din nou, câteva polițe. În amenajarea unei garsoniere, orice spațiu de depozitare este important.

Idei amenajări garsoniere în funcție de stil

Faptul că nu dispui de foarte mult spațiu nu înseamnă că trebuie să te axezi doar pe funcționalitate și să renunți la componenta de design. Cu puțină inspirație, un spațiu mic poate deveni la fel de primitor precum un living generos. În primul rând, trebuie să alegi un design amenajare garsonieră care să ți se potrivească și să selectezi câteva idei amenajări garsoniere care ți se par interesante. Orice stil de design interior poate fi adaptat și pentru spațiile de dimensiuni reduse, așa că nu ai de ce să-ți faci griji.

Iată ce stiluri poți aborda pentru amenajarea garsonierei:

Amenajare garsonieră în stilul scandinav

Stilul scandinav înseamnă accent pe funcționalitate, simplitate și rafinament. La prima vedere, o amenajare în stil scandinav poate părea extrem de simplă, însă îmbinarea dintre lumini, materialele naturale și liniile bine definite ale mobilierului creează o atmosferă extrem de prietenoasă. Optează pentru:

• Materiale naturale
• Finisaje din lemn
• Piese de mobilier practice, cu linii simple
• Corpuri de iluminat minimaliste
• Decor minimal 

Amenajare garsonieră în stilul romantic

În designul interior, stilul romantic este asociat cu liniștea și relaxarea pe care le poate oferi spațiul de locuit. Nu are legătură cu feminitatea, ci mai degrabă cu starea de bine pe care o transmite încăperea. Dacă optezi pentru amenajare garsonieră în stil romantic, alege:

• Culori deschise, pastelate
• Corpuri de iluminat clasice, abajururi vintage, lampadare
• Țesături din bumbac, catifea sau imprimeuri florale
• Obiecte decorative și plante naturale

Amenajare garsonieră în stilul retro

Stilul retro este caracterizat printr-un amestec de texturi, culori și imprimeuri geometrice. Este un stil extrem de abordat în proiectele de amenajare garsonieră, deoarece îmbină eficient funcționalitatea și estetica. Așadar, optează pentru:

• Decorațiuni în culori contrastante
• Lumină rece
• Piese de mobilier garsonieră în forme atipice
• Combinații între sticlă și lemn
• Mobilier amenajare garsonieră tip set, din materiale diferite

Mobilier bucătărie garsonieră mică – ce opțiuni ai?

Indiferent de spațiul de care dispui, există câteva elemente ce nu pot lipsi dintr-o bucătărie, pentru ca aceasta să-și îndeplinească rolul principal: de zonă pentru gătit și/sau luat masa. 

Așadar, mai ales atunci când scopul este de amenajare garsonieră mică, pentru mobilarea bucătăriei va trebui să analizezi ce variante ai la dispoziție, pentru a nu aglomera prea mult spațiul, și a avea, în același timp, o zonă de gătit mobilată și utilată complet.

Amenajare garsonieră cu bucătărie separată

Atunci când ne alegem piesele de mobilier pentru bucătării garsoniere, automat avem în minte corpurile suspendate și electrocasnice încorporate în mobilier. Acestea reprezintă soluția ideala pentru amenajarea bucătăriei dintr-o garsonieră.

Dacă bucătăria este foarte mică, poți opta pentru o masa rabatabila, montată pe peretele opus mobilei, însă, dacă suprafața este ceva mai generoasă, mobila de bucătărie poate fi amenajată în formă de „U”. Acest tip de amenajare este foarte practic, pentru că include mai mult spațiu de depozitare. Plita, cuptorul și frigiderul vor fi încorporate în mobilier. 

Pentru ca încăperea să nu pară înghesuită, alege o mobilă bucătărie garsonieră mică mai îngustă și cât mai înaltă.

Amenajare garsonieră cu bucătărie open space

Pentru o bucătărie open space, cel mai bine se potrivește mobilierul format din corpuri suspendate și dulapuri dispuse de-a lungul unui singur perete. Pe același perete poate fi montat și frigiderul, iar plita, cuptorul și chiuveta, încorporate în mobilier. 

În ce privește zona de luat masa, se poate opta pentru un blat tip bar, ce va avea și rol de separare a bucătăriei de restul camerei. Este un design foarte practic și extrem de utilizat în proiectele de amenajare garsonieră.

Idei amenajare garsonieră mică: 5 trucuri pentru economisirea spațiului

Mobilierul inteligent

Prin mobilier inteligent, înțelegem acele piese care îndeplinesc multiple funcționalități, fiind, astfel, foarte practic de integrat într-un proiect de amenajare garsonieră. Alege o măsuță de cafea care se transformă în birou și în masă de dining de 6 persoane și, astfel, ai 3 piese de mobilier într-una singură. În plus, o astfel de masă este prevăzută cu un sertar generos, ce va servi drept spațiu de depozitare. 

Utilizarea spațiului de deasupra ușii

În cazul în care camera este separată de hol printr-o ușă, atunci ai posibilitatea de a amplasa deasupra ușii un dulăpior, în care poți depozita obiecte pe care nu le utilizezi în fiecare zi. O altă opțiune ar fi să montezi deasupra ușii câteva polițe și să amenajezi o mică bibliotecă.

Depozitare pe verticală în bucătărie

Și în bucătărie poți utiliza spațiul pe verticală. Pentru a nu aglomera blatul de role de bucătărie sau recipiente pentru condimente, poți monta pe unul dintre pereți o placă dreptunghiulară din lemn sau MDF, pe care poți amplasa trei, patru coșulețe dispuse unul sub altul. În acest fel, te asiguri că ai la îndemână obiectele pe care le utilizezi cel mai des în bucătărie, iar blatul rămâne liber.

Pantofarul cu oglindă

Pentru depozitarea pantofilor, un astfel de mobilier reprezintă soluția ideală pentru holuri, mai ales atunci când nu dispui de prea mult spațiu și ești în căutarea de mobilă garsonieră mică.

Alege un pantofar cu oglindă mai îngust și cât mai înalt, pentru a utiliza cât mai mult din suprafața peretelui.

Masa de călcat integrată în mobilier

Dacă dressingul este prevăzut cu sertare, atunci poți amplasa masa de călcat într-unul dintre acestea. Alege o masă de călcat pliabilă, pe care să o integrezi în sertar și să o poți întinde printr-o singură mișcare.

În concluzie, o garsonieră amenajată modern și practic îți poate oferi tot confortul de care ai nevoie pentru a te simți cu adevărat acasă. Respectând câteva reguli de bază, vei reuși să duci la bun sfârșit proiectul de amenajare garsonieră și să transformi o încăpere mică și anostă într-un spațiu complet funcțional și reconfortant.

Sursă foto: Shutterstock.com

Articolul Amenajare garsonieră: sfaturi și soluții din care să te inspiri apare prima dată în How to.

• Despre orhidee – date generale
• Tipuri de orhidee
• Îngrijirea orhideelor
• Înmulțirea orhideelor
• Udarea orhideelor
• Umiditatea atmosferică și orhideele
• Transplantarea orhideelor
• Înflorirea orhideelor
• Bolile și dăunătorii orhideelor
• Cum alegi corect locul orhideei în casă
• Fertilizarea corectă a orhideelor
• Ce să nu faci când crești o orhidee?
• Curiozități despre orhidee

Despre orhidee – date generale

Încadrată în clasa monocotiledonatelor Liliopsida, genul Asparagales, orhideea a fost inițial cultivată în China. Gingășia și delicatețea ei au cucerit repede inimile vesticilor, astfel că, în timp, a devenit cea mai populară plantă de apartament. 

Dacă e să ne referim la orhidee în general, există 900 de genuri și peste 250.000 de specii, ceea ce face ca aceasta să fie cea mai mare familie de plante din lume. Avem și noi specii de orhidee autohtone, 25 de genuri cu 54 de specii, dacă e să fim foarte preciși, dintre care cea mai populară este Papucul doamnei – Cypripedium calceolus. 

Orchidaceae-le sunt foarte potrivite pentru apartament, unde unii crescători le consideră a fi foarte rezistente și nepretențioase, cu condiția respectării câtorva reguli de bază. Dendrobium și Oncidium sunt printre cele mai iubite specii, dar niciuna dintre ele nu se compară cu celebra Phalaenopsis, orhideea molie, cea mai îndrăgită dintre ele. 

O curiozitate? Orhideele Phalaenopsis sunt considerate un simbol al dragostei și fertilității, motiv pentru care le sunt adesea oferite tinerilor părinți.

Tipuri de orhidee

Într-o familie atât de mare ca cea a orhideelor, există cu siguranță mai mulți reprezentanți de soi. Câțiva dintre cei mai populari sunt:

• • Orhideea Cattleya are un număr foarte mare de flori care se deschid simultan, de obicei la începutul primăverii. Ele rămân deschise luni la rând, uimind prin culorile vii și proaspete.
  • Phaiocalanthe kryptonite este mai puțin pretențioasă decât alte soiuri, necesitând udare moderată pentru a-și păstra cât mai mult timp florile colorate.

• Oncidium crește cel mai bine într-un loc luminos, iar florile sale sunt mai delicate și mai discrete decât ale altor specii. 

• Sophrolaeliocattleya este o specie hibridă obținută prin combinarea mai multor soiuri, rezultatul fiind o plantă cu flori foarte frumoase și foarte parfumate, ideale pentru aranjamente florale.

• Ascocenda este un alt soi hibrid, cu flori colorate și contrastante, care înflorește de 2 ori pe an și se laudă cu o durată mare de viață. 

• Phalaenopsis este o orhidee de apartament foarte populară, cu o floare care amintește de aspectul unui fluture cu aripi deschise. Deși în mediul natural crește ca plantă parazită pe scoarța copacilor, ea se adaptează de minune în ghiveci, cu condiția respectării câtorva reguli de îngrijire. De aceasta ne vom ocupa în continuare.

Îngrijirea orhideelor

Deși ceva mai pretențioasă decât alte specii care par să supraviețuiască în aproape orice condiții, orhideele sunt considerate ușor de îngrijit, odată ce ai învățat care le sunt cerințele față de mediu. De pildă, în mediul lor natural de viață, orhideele sunt expuse unor mari diferențe de temperatură între zi și noapte. Pentru a imita cât mai bine condițiile pentru care sunt genetic pregătite, plantele ar trebui ținute în locuri unde noaptea e mai rece decât ziua, această variație determinând înflorirea. În dreptul ferestrei e o opțiune bună, dar nu neapărat și pe timp de iarnă sau dacă ai calorifere clasice. În perioada iernii, orhideea se simte cel mai bine la 14-16 grade Celsius, în timp ce vara preferă o temperatură de 22-24 grade Celsius.

Lumina este de asemenea foarte importantă pentru orhidee. Unele specii preferă o orientare către sud sau sud-vest, altele sunt ceva mai timide, dar toate se simt mai bine alături de o perdea care să filtreze puțin din lumina arzătoare a soarelui. 

Tăierea tijelor este obligatorie pentru regenerarea plantei și pentru a stimula înflorirea. Odată ce toate florile de pe o tijă au căzut, se așteaptă câteva zile, după care tija veche se taie imediat deasupra nodului 3 de deasupra rădăcinii. Durează 2-3 săptămâni până când începe creșterea unei noi tije, care va înflori și ea, în cele din urmă.

Înmulțirea orhideelor

Există mai multe metode prin care poți înmulți un anumit soi de orhidee, care îți place sau care îi place prietenei tale.

• Înmulțirea prin keiki este cea mai simplă și presupune cel mai mic nivel de efort. Practic, pe planta mamă se dezvoltă noi plante mici, care într-o atmosferă umedă formează rădăcini aeriene. Atunci când rădăcinile sunt suficient de bine dezvoltate, plăntuțele pot fi desprinse de pe tija florală și plantate într-un alt ghiveci.
• Înmulțirea prin butași presupune folosirea de fragmente de tijă care includ 2-3 noduri. Ele generează propriile rădăcini aeriene dacă sunt puse într-un vas cu apă, la lumină și căldură. 
• Înmulțirea prin divizarea tufei poate fi aplicată doar la plantele mature care au format minimum 5 alte plante. La momentul mutării plantei într-un alt ghiveci, acești lăstari pot fi desprinși și puși și ei în ghivece separate.

Udarea orhideelor

În ceea ce privește apa, orhideea este un fel de paradox: iubește apa, dar apa în exces este principala cauză pentru care mor orhideele de ghiveci. Așadar, primul pas este să stabilești când e nevoie de o nouă udare și apoi să oferi apă într-un mod adecvat. 

Când e nevoie de apă?

• Dacă la introducerea degetului la o adâncime de 2-3 cm în ghiveci, substratul se simte uscat;
• Dacă pe pereții vasului transparent condensul se formează numai în zona fundului ghiveciului;
• Dacă de la udarea anterioară au trecut deja 7-9 zile, caz în care rădăcinile aeriene se degradează și devin susceptibile la boli.

Cum se udă orhideele?

• Se toarnă prin partea de sus a ghiveciului apă până când aceasta începe să curgă pe la baza vasului. Se aruncă toată apa din farfurioară.
• Udarea prin imersie presupune scufundarea ghiveciului într-un vas cu apă, caz în care apa pătrunde prin găurile de la fundul vasului și umezește substratul. Ghiveciul se lasă în apă 10-15 minute, situație care imită ploile tropicale abundente, după care se lasă să se scurgă toată apa în exces. Apa nu trebuie să ajungă la frunze.

Ce fel de apă se folosește?

Ideală este apa de ploaie, dar nu o avem mereu la îndemână, așa că, apa ținută cel puțin 24 de ore într-un vas este suficientă. Foarte importantă este udarea cu apă la temperatura camerei, căci apa mai rece de 10 grade Celsius determină moartea rădăcinilor. 

Umiditatea atmosferică și orhideele

Având în vedere mediul natural în care se dezvoltă orhideele, umiditatea atmosferică este foarte importantă pentru ele. Deseori, pentru creșterea umidității relative este suficientă așezarea mai multor plante una lângă cealaltă.

Pentru că umiditatea atmosferică în interiorul apartamentelor, pe timp de iarnă, scade considerabil, se recomandă așezarea, la baza plantelor, a unor tăvițe cu apă, fără ca apa să ajungă la orificiile ghivecelor.

Se poate proceda și la pulverizarea cu apă a plantelor, cu condiția unui spray foarte fin și a unei atenții sporite, pentru a se evita acumularea de apă la baza frunzelor, care putrezesc cu ușurință. 

Transplantarea orhideelor

Substratul ideal pentru orhidee este un amestec de scoarță de copac, lemn de ferigă, nisip, cărbune, turbă și plută. Se pot folosi amestecuri complexe disponibile în magazinele de specialitate sau scoarță simplă de copac pentru orhidee.

Ghiveciul pentru orhidee trebuie neapărat să fie unul confecționat din material transparent, pentru că rădăcinile au nevoie de o cantitate mare de lumină.

Transplantarea se realizează obligatoriu o dată la fiecare 1-2 ani, întotdeauna între lunile februarie și august, altminteri nu vor apărea flori în următorul an. Este, de asemenea, perioada în care orhideea se dezvoltă vegetativ, prin creștere și formarea de noi rădăcini, și nu are flori.

Transplantarea presupune curățarea ghiveciului și clătirea rădăcinilor cu apă călduță. Se taie rădăcinile uscate, se elimină bulbii putreziți și tulpinile fără flori.

Plantarea se face la înălțimea anterioară, preferabil într-un substrat nou. Nu trebuie să te sperie îndepărtarea unei mari părți a rădăcinilor, în cazul în care acestea sunt deteriorate. 

Înflorirea orhideelor

Orhideele înfloresc de mai multe ori pe an, iar florile durează până la 6 luni. Planta emite tije florale, care formează în vârf un număr relativ mare de flori. Când înflorirea s-a terminat, tija trebuie tăiată, păstrându-se numai 1-2 ochi.

Tăierea tijei stimulează planta să emită o tijă nouă, care va forma, în scurt timp, noi boboci. Dacă dorești să înmulțești planta respectivă, se recomandă amânarea tăierii tijei, pe ea putând apărea mici plante noi. 

Bolile și dăunătorii orhideelor

Mediul umed de care orhideea are nevoie periodic o predispune pe aceasta la o serie de boli și dăunători specifici:

• Putregaiurile produse de fungi, care se manifestă prin putrezirea rădăcinilor și prin apariția de pete negre pe partea posterioară a frunzelor;
• Putregaiurile produse de bacterii, care se previn cu ușurință prin udarea corespunzătoare și asigurarea unui mediu bine aerat.
• Dăunătorii cel mai frecvent întâlniți la orhidee sunt afidele, acarienii și păianjenul roșu comun. În cazul în care le observi mișunând pe plantele tale, poți apela la tratamente fitosanitare specifice. 

Cum alegi corect locul orhideei în casă

Fiecare tip de orhidee se potrivește unei anumite locuințe – este o atitudine foarte înțeleaptă, care te ajută să ai în casă plante fericite și pline de flori. 

Temperatura pe care o poți asigura este primul element de care trebuie să ții cont. Toate orhideele necesită temperaturi de noapte controlate, dar există specii cu creștere la temperatură moderată sau scăzută. Nu pierde din vedere că unele specii pot crește la dimensiuni destul de mari și necesită un spațiu pe măsură, în care să se desfășoare în voie și să fie bine ventilate. 

Dacă optezi pentru clasica Phalaenopsis, un pervaz este suficient. Dacă preferi orhideea Cattleya, trebuie să fii pregătit psihic pentru o singură înflorire, primăvara sau toamna, și să fii dispus să îi oferi un spațiu foarte bine luminat. Dendrobium are nevoie de temperatură scăzută pe timp de noapte, ca să poată forma florile albe; uneori, e nevoie de temperaturi apropiate de cea de îngheț. Paphiopedilum caută lumină din abundență, dar nu suportă să fie atinsă direct de lumina soarelui. Cymbidium iubește temperaturile scăzute, dar o vei găsi greu sub formă de plantă de apartament.

Fertilizarea corectă a orhideelor

Recomandarea standard este ca fertilizarea orhideelor să se facă o dată pe săptămână în perioada de creștere, iar pe timp de iarnă să se ia pauză de la suplimentarea nutritivă a substratului. Alți specialiști recomandă fertilizare mai rară, o dată la 14-21 de zile, pentru a evita suprasolicitarea și epuizarea plantei.

Îngrășămintele speciale pentru orhidee trebuie să conțină azot, fosfor și potasiu, dar soluțiile mai bogate în azot sunt utile în perioada de dezvoltare a rădăcinilor și ramurilor noi, iar cele bogate în fosfor și potasiu sunt recomandate în restul timpului. 

Ce să nu faci când crești o orhidee?

Există o serie de lucruri pe care nu ar trebui să le faci niciodată atunci când îngrijești orhidee:

• Nu se udă de deasupra pentru a nu rămâne apă pe flori sau pe frunze.
• Nu se lasă apă în farfuria ghiveciului.
• Nu se udă cu apă rece, rădăcinile sunt foarte sensibile.
• Nu se separă pseudobulbii deoarece ei sunt adevărate depozite de energie și nutrienți.
• Nu se lasă în bătaia directă a soarelui, căci frunzele sunt sensibile și se ard ușor.
• Nu se taie niciodată rădăcinile aeriene, e normal să crească și să se extindă prin aer.

Curiozități despre orhidee

Orhideele sunt, cu siguranță, specii deosebite de plante, care i-au fascinat pe oameni de mult timp. Dar există câteva curiozități legate de ele care te vor lăsa cu gura căscată:

• Când convingi orhideea că trăiește la tropice, ea va înflori mai des, mai mult și mai frumos. O variație de temperatură de minimum 10 grade între noapte și zi generează cele mai frumoase flori.
• Unele specii de orhidee au dimensiunile unei monede, iar altele cântăresc câteva sute de grame. Grammatophyllum speciosum poate ajunge la 2,5 metri înălțime și este considerată cea mai mare orhidee din lume. Platystele jungermannioides este cea mai mică din lume și crește doar 2 mm.
• În natură, orhideele pot crește grupat, formând grupuri gigantice care cântăresc până la o tonă. 
• Deși există atât de multe specii și soiuri de orhidee, florile au ceva în comun: simetria pe lungime.
• Toate orhideele sunt fie epifite, fie parazite, crescând în copaci, niciodată pe sol.
• Unele specii de orhidee pot trăi peste 100 de ani.
• Păstaia de vanilie este o specie de orhidee.
• Orhideele există de peste 100 de milioane de ani, de dinainte de separarea continentelor.

https://www.horticultorul.ro/flori-de-apartament-gradina/orhideele/

https://www.decodays.ro/post/ingrijire-orhidee-inmultire-boli-ingrijire

https://gradinamax.ro/articles/orhideea-de-apartament-sfaturi-de-ingrijire

https://greenarium.ro/blog/orhideea-tot-ce-nu-stiai-despre-ingrijirea-celei-mai-indragite-flori-de-casa/

https://blog.secretgarden.ro/genul-phalaenopsis/

Sursă foto: Shutterstock

Articolul Sfaturi și secrete de îngrijire a orhideelor apare prima dată în How to.

Ce plantă este mai potrivită în grădina ta? Care este alegerea cea mai bună, ținând cont de suprafața pe care o ai la dispoziție, de clima din zona în care locuiești sau de expunerea la soare? Poți descoperi în rândurile următoare.

• Flori cățărătoare de grădină – Glicina (Wisteria)
• Iedera
• Plante cățărătoare cu flori – Caprifoiul
• Hortensia cățărătoare
• Plante cățărătoare de terasă – Trandafirul cățărător
• Plante cățărătoare pentru pergole – Trompeta cățărătoare
• Clematita – Clematis cățărătoare
• Vița-de-vie
• Floarea de hârtie
• Iasomia

Flori cățărătoare de grădină – Glicina (Wisteria)

Cunoscută și sub denumirea de salcâm japonez, glicina este o liană decorativă recunoscută și apreciată pentru că înflorește destul de devreme primăvara, răspândește un parfum delicat, contribuie la polenizarea întregii gradini și are un aspect diafan și elegant. 

Înrudită cu vița-de-vie, Wisteria înfrunzește devreme în martie și cel târziu în mai face și primele flori. Acestea sunt grupate sub forma unor ciorchini bogați, de culoare albă, violet sau roz, și sunt spectaculoase printre frunzele înguste și lungi, cu aspect filigranat.

Inflorescențele pot ajunge la lungimi de până la 50 cm, dar dacă vrei să te bucuri de ele, trebuie să ai grijă la cantitatea de azot a fertilizatorului folosit.

În ceea ce privește pretențiile față de mediu, glicina are cerințe clare: cât mai mult soare, un substrat bogat în substanțe nutritive și umiditate moderată, într-un sol bine permeabil. 

Plantarea se face primăvara, din seminte sau prin răsaduri. Cultivarea din semințe este mai pretențioasă și poate dura 4-6  ani până ce planta va înflori pentru prima dată; în schimb, la planta cultivată din răsaduri, prima înflorire se poate produce încă din al doilea an.

Ca să înflorească abundent, este obligatoriu ca această floare cățărătoare de grădină să fie tunsă puternic de măcar două ori pe an.

Este foarte rezistentă la îngheț, suportând bine temperaturi de până la -25 grade Celsius.

Iedera

Iedera este, probabil, exemplul cel mai bine cunoscut de plantă cățărătoare, căci o vezi pretutindeni, în orașe și în afara lor. Iar imaginea caselor britanice clasice, cu fațadele îmbrăcate complet în iederă, are un farmec inegalabil.

Este o plantă foarte puțin pretențioasă, care crește în aproape orice condiții, dar preferă o expunere limitată la soare și un substrat suficient de umed. Rădăcinile aeriene sau ventuzele – în funcție de specie – găsesc suport pe aproape orice tip de suprafață, dar preferă fațadele mai vechi și evită pereții albi.

Necesită tundere și dirijare periodice, pentru a se evita infiltrarea în scurgeri, burlane și așa mai departe. Se evită extinderea pe pereții cu fațade fisurate, pe care îi poate degrada suplimentar. Pe fațadele intacte, iedera are un rol protector important, absorbind din substanțele poluante și acționând ca un excelent izolator termic.

O mare calitate este că rămâne verde tot timpul anului și este foarte rezistentă la îngheț, deci poate funcționa excelent ca barieră vizuală. 

Plante cățărătoare cu flori – Caprifoiul

Caprifoiul este cunoscut și sub denumirea de Mâna Maicii Domnului, nume câștigat datorită florilor sale cu aspect de palmă și cu un parfum suav și îmbietor. Provenită din Asia de Sud-Est, planta s-a adaptat repede condițiilor de mediu locale și poate fi cultivată în orice zonă.

Rolul decorativ are legătură cu modul în care se extinde, caprifoiul putând ajunge cu ușurință la o înălțime de 10 m, dacă beneficiază de un suport rezistent pe care să se extindă. Spre deosebire de iederă, are nevoie de spalieri, copaci, garduri sau susținere cu sfoară la suprafața zidurilor. 

Pretențiile acestei plante cățărătoare cu flori nu sunt mari: un sol bine drenat, un loc luminos, dar ferit de bătaia directă a soarelui pentru perioade îndelungate și, dacă dorești să înflorească de două ori pe an, udare regulată. Planta este rezistentă la secetă, dar florile au de suferit, dacă apa nu este disponibilă în cantitate suficientă. 

În mod normal, tunderea se face începând cu al doilea an de viață. Scurtarea ocazională a unora dintre vârfuri o stimulează să genereze lăstari noi și să se ramifice. Fiind o plantă cu frunze veșnic verzi, își păstrează aspectul decorativ și de paravan și pe timpul iernii, motiv pentru care este adesea cultivată pe garduri. 

Hortensia cățărătoare

Da, există și sunt un miracol al grădinilor, mai ales al celor cu orientare către nord, în care umbra aproape permanentă nu permite multor specii de plante să se dezvolte.

Creșterea Hydrangea petiolaris este mai lentă decât cea a altor specii, dar înălțimea considerabilă la care poate ajunge – frecvent 1.5 m, uneori până la 10 m – o face ideală pentru decorarea pergolelor și a pereților și chiar pentru acoperirea solului, într-o anumită zonă. 

Aspectul decorativ este dat de frunzele verzi și lucioase, cu diametre de 8-12 cm, emanând prospețime și vigoare. Culoarea lor închisă primăvara se transformă în verde deschis peste vară și în galben-verzui toamna.

Deși înflorește prima oară abia la 5-6 ani după plantare, așteptarea merită, pentru că primele flori apar în mai, iar ultimele dispar după ce toamna își intră pe deplin în drepturi. Florile sunt grupate sub formă de clustereclustre, cu inflorescențe mici, albe sau galben-verzui și aglomerate către interior, înconjurate de florile sterile, de dimensiuni mari. Atunci când planta beneficiază de condiții favorabile, înflorește atât de abundent, încât ajunge să fie complet îmbrăcată. Acest aspect unic o plasează pe unul dintre locurile fruntașe în top plante cățărătoare. 

Plante cățărătoare de terasă – Trandafirul cățărător

E greu să reziști trandafirilor, dar unele soiuri de trandafiri cățărători efectiv se întrec pe sine. Cu rădăcini puternice și adânci, care se înfig în sol până la adâncimi considerabile, trandafirul cățărător are nevoie de suport de cățărare și de o zonă luminoasă, ferită de soarele puternic și bine ventilată.

Tufele cresc compact, fără să fie nevoie neapărat de multă muncă de direcționare a tijelor, astfel că formează un paravan vizual adecvat. Datorită acestui aspect, este una dintre cele mai apreciate plante cățărătoare de terasă. Înflorind de mai multe ori pe an – practic, pe toată durata verii – această plantă cățărătoare răspândește un parfum plăcut și intens, care atrage insectele polenizatoare, lucru de care va beneficia și restul grădinii.

Înălțimea unei tufe de trandafir poate ajunge până la 5 m. Ideal, trandafirii se plantează toamna și primăvara, ca să se prindă, dar tufa are nevoie de câțiva ani, ca să se dezvolte și să înflorească bogat.

Plante cățărătoare pentru pergole – Trompeta cățărătoare

Cunoscută și sub denumirea de Luleaua-turcului, aceasta plantă este ușor de recunoscut datorită florilor portocalii, de dimensiuni mari. Planta este mare iubitoare de apă și deloc pretențioasă în rest, dezvoltându-se bine și pe soluri sărăcite în nutrienți, și în zone cu vânt puternic. 

Pentru a înflori luxuriant, este indicată o zonă cu soare, dar planta se simte mai bine dacă e protejată de razele directe, în mijlocul zilei. Dacă dorești o plantă cu creștere rapidă, aceasta este cea mai bună alegere, fiind considerată o plantă invadatoare, datorită vitezei cu care își întinde rădăcinile în toate direcțiile. De altfel, cu un sprijin adecvat, planta poate crește până la o înălțime de 6-13 m – o alegere ideală pe lista de plante cățărătoare pentru pergole.

Deși tolerantă la secetă, dacă îți dorești o grădină plină de flori, puțin ajutor cu un supliment de apă e binevenit. Înmulțirea – în cazul în care vrei să o extinzi în grădină – se realizează prin divizarea rădăcinilor, prin butași și prin semințe. 

Clematita – Clematis cățărătoare

Clematita este o plantă cățărătoare absolut fascinantă, prin multitudinea de soiuri care există, cu flori de culori dintre cele mai spectaculoase. Fiind o plantă perenă, oferă o anumită continuitate grădinii tale, deși este foarte greu să te limitezi la un singur soi. E bine de știut că unele dintre ele au frunze rezistente inclusiv pe timp de iarnă – este cea mai bună alegere de Clematis cățărătoare, în cazul în care dorești să o folosești pe post de paravan.

Clematita preferă solul bine drenat, ușor nisipos, cu pH alcalin. Este un pic pretențioasă, în comparație cu alte specii, pentru că iubește să se întindă către soare, dar preferă să aibă baza tulpinii amplasată la umbră. 

Perioada de înflorire poate varia în funcție de soi, deci, dacă le alegi cu înțelepciune, ai șanse să te bucuri de culoare toată vara. Pentru a se cățăra, are nevoie de un suport adecvat, căci nu formează rădăcini aderente. 

Iarna, la unele soiuri, tijele se usucă și pot fi îndepărtate, pentru a evita suprasolicitarea plantei. Lăstarii noi apar de la bază, deci nu trebuie să intri în panică. Și pentru că am vorbit despre suprasolicitare, nu e necesar să îi administrezi fertilizatori frecvent, căci aceștia stimulează creșterea vegetativă în defavoarea florilor. 

Vița-de-vie

Chiar dacă nu te apuci de făcut vin, vița-de-vie rămâne o alegere frecventă în grădini, datorită creșterii rapide și aspectului decorativ. Asemeni clematitei, impune folosirea de suporți pe care să se extindă, putând ajunge la înălțimi de până la 10 metri.

Vița-de-vie crește pe orice sol, nefiind deloc pretențioasă. Înflorește – deloc spectaculos – în lunile mai-iunie, după care se formează boabele de struguri. Coacerea lor poate fi un adevărat spectacol, mai ales în cazul soiurilor de struguri negri.

Dacă vrei să mănânci strugurii, asigură-te că planta este tunsă la timp, astfel încât soarele să ajungă la boabe și să le coacă. Deși probabil că nu ai pretenții de producător, e o plăcere să ciugulești câteva boabe din strugurii crescuți la tine în grădină.

Floarea de hârtie

Floarea de hârtie mai este cunoscută și ca Bougainvillea: o plantă care iubește căldura și soarele și se dezvoltă de minune în grădinile orientate către sud sau sud-vest. Votată ca fiind unul dintre cei mai spectaculoși arbuști cățărători, are o perioadă lungă de înflorire și te bucură întreaga vară.

Nu îi plac curenții de aer rece, motiv pentru care se dezvoltă cel mai bine pe pereții caselor. Nu înflorește dacă nu are parte de soare minim 5 ore pe zi și este destul de pretențioasă și pe timp de iarnă, când îngheață la temperaturi mai mici de -15 grade Celsius. 

Mai trebuie să știi și că floarea de hârtie este foarte sensibilă la atacul afidelor, motiv pentru care trebuie să verifici frecvent să nu fi fost atacată și să ai mereu la îndemână tratamentul adecvat. Unii grădinari recomandă tratarea periodică, folosind o soluție de apă cu săpun de casă, dar ne menținem scepticismul în ceea ce privește eficiența unui asemenea procedeu.

Iasomia

Cântată de poeți, iasomia este bine cunoscută pentru florile sale cu parfum îmbătător. Planta provine, ca multe altele, din Asia și s-a aclimatizat foarte bine la condițiile de climă din România. 

Există mai multe soiuri de iasomie, unele dintre ele cu frunze perene, iar florile pot fi albe, galbene, roz, cu petale simple sau duble, cu inflorescențe mai mici sau mai mari. Deloc pretențioasă, ea crește pe orice tip de sol, fie el acid sau alcalin sau sărac în substanțe nutritive.

Expunerea la lumină ajută iasomia să crească mai repede, dar ea se descurcă și în zone semiumbrite. Totuși, este o mare iubitoare de apă, necesitând udare regulată în primăverile secetoase. Înflorirea se produce în mai-iunie, fiind, din păcate, limitată la acest interval de timp. 

Spre deosebire de alte plante agățătoare, care nu sunt la fel de pretențioase, iasomia trebuie tunsă anual, altfel, numărul de flori pe care le produce se reduce. Tăierile toamna și primăvara ajută la echilibrarea coroanei și la eliminarea părților uscate; se păstrează lăstarii tineri, care sunt cei mai mari producători de flori. 

Din fericire, iasomia este rezistentă la boli și dăunători, cel mai important inamic fiind afidele atrase de seva sa dulce. Cu ajutorul unui insecticid eficient, acestea pot fi rapid eliminate. 

Multe dintre aceste specii de plante agățătoare pot fi adaptate și ca flori agățătoare de ghiveci, astfel încât să te bucuri de ele și pe terasă ori în balcon. Așadar, nu ești obligat să apelezi la plante cățărătoare artificiale, pentru a crea atmosfera pe care ți-o dorești.

Bibliografie

https://www.gardensillustrated.com/plants/30-of-the-best-climbing-plants/

https://www.countryliving.com/uk/homes-interiors/gardens/a32047807/best-climbing-plants/

https://www.gardenersworld.com/plants/climbers-to-grow/ 

https://plantura.garden/uk/gardening-tips/climbing-plants

https://www.idealhome.co.uk/garden/garden-advice/easy-climbing-plants-5658

Articolul 10 plante cățărătoare pe care să le plantezi în grădină apare prima dată în How to.

Zeci de specii, fiecare cu numeroase varietăți – hortensia, cunoscută și cu denumirea de Hydrangea, este una dintre cele mai populare plante ornamentale. Culorile sale atât de diferite, care se și modifică în timp și care pot fi influențate de crescător, forma și mărimea florilor, durata perioadei de înflorire sunt tot atâtea argumente în favoarea plantării hortensiilor la tine în grădină. 

• Originea hortensiilor
• Tipuri și specii de hortensii
• Plantarea hortensiilor
• Îngrijirea hortensiilor
• Hortensiile pe timp de iarnă
• Înmulțirea hortensiilor
• Schimbarea culorii hortensiilor

Originea hortensiilor

Hortensia este considerată un arbust decorativ; originea sa este Asia de Sud-Est, cu precădere Japonia. Adaptabilitatea sa crescută a ajutat-o, însă, să se răspândească pe aproape toată suprafața planetei, fiind în prezent una dintre cele mai căutate plante pentru grădini. 

Hortensia face parte din familia Hydrangeaceae, nume derivat din greacă, foarte elocvent pentru cea mai importantă nevoie a speciei: apa. Există peste 70 de soiuri de hortensii în lume, în Asia, Europa și America fiind o plantă foarte populară.

În funcție de specie și de modul în care îi este dirijată creșterea, hortensia poate crește ca semiarbust, arbust sau copăcel.

Tipuri și specii de hortensii

Având în vedere că discutăm despre o specie atât de populară și cu atât de multe subspecii, este important să știi exact la ce să te aștepți, din punct de vedere estetic, de la planta cu care îți vei îmbogăți grădina anul acesta. 

Tipuri de hortensii

• Hortensia comună sau Hydrangea macrophylla este tipul cel mai frecvent observat în grădini. Planta are frunze  mari, de aproximativ 15 cm, și poate ajunge la un diametru de până la 3 m, dacă beneficiază de condiții favorabile. Culoarea florilor este influențată de pH-ul solului și poate fi dirijată în funcție de preferințele cultivatorului. Înflorind din iunie până în septembrie, îți înfrumusețează grădina pe tot timpul verii.
• Hortensia cu panicule sau Hydrangea paniculata se deosebește de celelalte tipuri prin florile conice, specifice. Dacă este lăsată să crească în voie și beneficiază de condiții favorabile, poate ajunge la un diametru de 3-4 m. Culoarea florilor este influențată de vârsta lor: imediat după înflorire acestea sunt albe, ulterior devin roz deschis și roz închis.
• Hortensia de catifea sau Hydrangea arborescens ajunge frecvent la 2 m, uneori chiar și 4 m. Este un tip ceva mai pretențios, având nevoie de mai mulți nutrienți decât suratele ei, dar are și un parfum dulce, care atrage insectele, ceea ce e benefic întregii grădini. Florile și frunzele sunt foarte catifelate, iar culoarea fiecărei inflorescențe variază: alb pe margini, roz, albastru sau violet către interior.
• Hortensia farfurie sau Hydrangea quercifolia are o înălțime ceva mai mică, de până la 1 m, astfel că e adesea crescută în ghiveci. Este caracterizată de faptul că inflorescențele de pe margine, care rămân albe, formează o coroană în jurul celor din interior, care pot varia la culoare în funcție de sol. 

Specii de hortensii

După cum am scris mai sus, există în lume peste 70 de specii de hortensii, dar câteva dintre ele sunt populare și disponibile în România. Preferatele proprietarilor de grădini sunt:

• Hydrangea macrophylla quadricolor – o specie cu flori galbene, cu o nuanță foarte intensă, și frunze crem cu pete;

• Hydrangea macrophylla lilacina – o specie cu flori în nuanțe roz și violet, extrem de populară, care poate fi văzută în majoritatea grădinilor;

• Hydrangea macrophylla mariesii perfecta – seamănă mult, ca dimensiuni ale plantei, cu celelalte macrophylla, dar iese în evidență datorită florilor de culoare albastru intens;

• Hydrangea aspera villosa – are flori de dimensiuni foarte mari, plate, și frunze catifelate și cu tente de mov;

• Hydrangea preziosa – florile au o tentă roz sau mov, foarte delicată; conform statisticilor, este cel mai cumpărat tip de hortensie de la noi din țară.

Plantarea hortensiilor

În ciuda faptului că este atât de populară, hortensia are o personalitate puternică și este destul de strictă în ceea ce privește condițiile favorabile de plantare. Iată de ce anume trebuie să ții cont înainte de a trece la treabă.

Alegerea unui loc potrivit

Deși nu e pretențioasă, hortensia trebuie amplasată în zona optimă de grădină, ca să îți bucure privirea cu florile sale mari și colorate. Planta iubește lumina, dar preferă să se limiteze la soarele de dimineață, expunerea la soare pe tot timpul zilei ducând la arderea florilor și ofilirea lor timpurie. 

Zona ideală de plantare este lângă un gard orientat către nord sau nord-vest, astfel încât soarele să bată direct pe frunze numai până spre ora 12. Unii crescători recomandă plantarea în apropierea copacilor, dar depinde mult de dimensiunile coroanei acestora și de cât de frecvent ești dispus să fertilizezi solul, pentru că hortensia are nevoie de nutrienți cu care să susțină coroana atât de bogată.

Alegerea momentului potrivit

Un bun moment pentru plantarea hortensiilor este toamna, astfel încât planta să aibă timp să își extindă și să își fixeze rădăcinile în sol până primăvara, când va înflori abundent. Pe de altă parte, reține că speciile de Hydrangea au o rezistență relativ scăzută la îngheț, expunerea lor la temperaturi scăzute în etapa în care sunt, oricum, vulnerabile nu e neapărat inspirată. Așadar, dacă locuiești într-o zonă cu temperaturi mai mici decât media, cu ierni lungi și geroase, sau dacă nu ai posibilitatea să o protejezi adecvat, e mai bine să amâni plantarea pentru primăvara.

Primăvara devreme, planta tânără este mai ferită de riscul de a îngheța. Trebuie să îi asiguri necesarul de apă ca să o ajuți să se adapteze mai repede și să îți asumi că probabil nu va înflori la capacitatea maximă în anul respectiv. 

Solul potrivit pentru hortensii

Hortensia se adaptează mai multor tipuri de sol, dar are o cerință importantă: să nu rețină apa, care să ajungă să băltească la rădăcină. Este un element esențial, pentru că altminteri hortensia este o plantă iubitoare de apă.

Cum se plantează, efectiv, hortensia?

• Înainte de plantare, rădăcinile hortensiei vor fi lăsate în apă timp de 5-10 minute.
• Se pregătește groapa de plantare, care trebuie să fie de cel puțin două ori mai mare decât ghiveciul în care se afla planta. Fundul și marginile gropii trebuie să fie cât mai bine afânate, ca să permită pătrunderea rădăcinilor groase ale hortensiei.
• Se recomandă adăugarea, pe fundul gropii, a unui strat de îngrășământ. Alternativa este să pregătești un amestec de 3 părți pământ pentru flori, 1 parte compost și 1 parte turbă, pe care să îl folosești pentru a umple cuibul. Există și pământ pentru hortensii, dacă preferi să apelezi la această variantă.
• La umplerea cuibului, pământul trebuie presat bine. Se va ridica un mușuroi de 3-5 cm în jurul tulpinii plantei, care să ajute la menținerea umidității.
• Se udă de două ori pe zi în primele zile, cu o cantitate de apă suficientă, dar fără ca aceasta să ajungă să băltească. 

În cazul în care ești începător în ale grădinăritului, nu uita să te echipezi cu uneltele necesare. Pot fi achiziționate la prețuri avantajoase de pe OLX. 

Îngrijirea hortensiilor

Odată ce locul de plantare a fost ales înțelept, hortensia va înflori întreaga vară. Principala provocare în ceea ce privește această specie de plante decorative este reprezentată de udarea adecvată. În fiecare an se recomandă efectuarea de tăieri care să dirijeze tufa și să stimuleze înflorirea. Jonglarea cu aciditatea solului permite variația culorilor inflorescențelor.

Udarea hortensiilor

Hydrangea are nevoie de o cantitate mare de apă în perioada de creștere, astfel că se recomandă, pe timpul primăverii, udarea serioasă de 1-2 ori pe săptămână. Dacă e vorba despre o perioadă ploioasă, probabil că nu va mai fi nevoie să mai uzi. 

Folosește la fiecare udare o cantitate de apă suficientă pentru saturarea solului, dar nu atât de mare încât să ajungă să băltească. În această etapă de creștere, udarea zilnică cu o cantitate mică de apă este insuficientă, pentru că apa nu va ajunge în întregul sistem de rădăcini și nu va hidrata corespunzător planta.

Pe timp de vară, când vremea este deosebit de caldă, necesarul de apă este crescut. Solul trebuie să rămână umed, dar drenajul adecvat nu va permite rădăcinilor să putrezească. Unii grădinari spun că ar trebui să înfigi degetul în sol, la rădăcină, și dacă la vârful degetului solul se simte uscat, atunci e timpul să uzi. 

Fertilizarea hortensiilor

Dacă solul din grădină este unul mănos, nu e nevoie să folosești îngrășăminte pentru hortensiile tale. Dacă solul este de calitate slabă, apelează la o fertilizare de primăvară bazată pe compost sau pe o soluție specială destinată plantelor cu flori.

Excesul de azot inhibă înflorirea și stimulează creșterea frunzelor, așa că e nevoie de multă prudență pentru a evita să te trezești cu o tufă plină de frunze luxuriante, dar…fără flori. 

Cea mai sigură metodă de fertilizare este cu ajutorul resturilor organice produse în gospodărie și compostate natural. 

Tăierile la hortensii

Toate plantele de tip arbust sunt stimulate în procesul de creștere prin efectuarea de tăieri, deci, și hortensiile beneficiază de acest tip de lucrare. Pe de altă parte, multe dintre speciile de hortensie formează mugurii inflorescențelor de anul viitor în toamnă, așadar, tăierile trebuie efectuate cu multă grijă. 

La fel ca în cazul oricărei alte plante, florile ofilite trebuie îndepărtate, iar ramurile trebuie rărite în așa fel încât lumina soarelui să poată pătrunde până în interiorul tufei. Dacă planta este tânără, ea trebuie lăsată să crească în ritmul propriu – unul și așa destul de alert. Dacă discutăm despre o tufă matură, tăierile generoase îi vor stimula capacitatea de regenerare. 

Tunderea se face primăvara, prin ciupirea vârfurilor nou crescute, deasupra mugurilor, sau prin îndepărtarea tulpinilor vechi, la plantele mai bătrâne. 

Se evită tăierile toamna. Tulpinile cu aspect maroniu sunt cele care înmuguresc puternic în primăvara următoare, în ciuda aspectului lor. Inflorescențele ofilite la final de toamnă oferă un anumit grad de protecție lăstarilor pentru anul următor, deci, pot fi și ele păstrate. 

Hortensiile și bolile plantelor

Hortensiile pot fi afectate de micoze și viroze, dar cei mai frecvenți dăunători când vine vorba despre plantele din grădină sunt afidele și gărgărițele. Melcii afectează puternic plantele mai tinere și mai fragede, iar păduchii pot ridica și ei probleme, deși mai adesea la plantele crescute în ghiveci. 

Hortensiile pe timp de iarnă

Hortensiile rezistă bine pe timp de iarnă până la temperaturi de -15 grade Celsius, dar dacă ai un butaș plantat proaspăt sau dacă știi că în zona ta temperaturile scad sub această valoare, e preferabil să oferi o protecție adecvată. 

Butașii pot fi protejați cu pământ. Plantele mature pot fi protejate cu ajutorul unei folii. Dacă există un control strict asupra animalelor care pătrund în grădină, se pot folosi paie sau fân pentru protejarea tufelor – dar să nu existe pericolul să atragă iepuri sau alte specii, care să deterioreze și hortensia. 

Înmulțirea hortensiilor

Dacă îți plac hortensiile și vrei să îți înveselească și ție grădina, o variantă este să achiziționezi butași din diferite specii. Găsești în magazinele online de profil, dar cel mai simplu și mai ieftin este să cumperi de pe OLX, mulți dintre vânzători au recenzii excelente, așa că, ai de unde alege. 

Dacă vrei să îți testezi abilitățile de grădinar, ai la dispoziție 3 metode pentru înmulțirea hortensiilor: divizarea rădăcinilor, prin lăstari și prin marcotaj.

Înmulțirea prin divizarea rădăcinilor

• Utilă primăvara, la plantele mature;
• Se separă rădăcinile, fără despicarea ramificațiilor principale;
• Se udă generos ambele cuiburi rezultate.

Înmulțirea prin lăstari

Este o variantă simplă și rapidă, prin care se taie lăstarii nou formați și se plantează direct în pământ.

Înmulțirea prin marcotaj

• Se sapă o groapă în apropierea arbustului deja existent;
• Se îndoaie o tulpină până la pământ și se curăță de coajă în zona care e în contact cu solul;
• Zona crestată se acoperă cu pământ, 30 cm din tulpină fiind lăsați în afară;
• Toamna, ar trebui ca tulpina să aibă deja rădăcini proprii și să poată fi transplantată.

Schimbarea culorii hortensiilor

Culoarea florilor depinde mult de aciditatea solului în care crește hortensia, ceea ce le permite grădinarilor să se joace pe toată durata verii cu nuanțele decorative ale plantei. 

Dacă dorești flori mov, pH-ul solului trebuie să fie acid, cu valori în jur de 4,5. Îl poți obține adăugând la rădăcina plantei coji de fructe, coji de ouă, zaț de cafea sau rumeguș.

Dacă preferi florile roz, pH-ul trebuie să fie ceva mai mare, între 5 și 6. Alcalinitatea solului poate fi crescută cu var sau calcar. 

Grădinăritul este o activitate relaxantă, plină de satisfacții, iar hortensia este o plantă care îți va întoarce efortul înzecit, mulțumită florilor ei mari, multicolore, pline de vitalitate. 

Sursă foto: shutterstock

Bibliografie:

https://www.thespruce.com/growing-hydrangeas-1402684

https://gilmour.com/hydrangea-care

https://www.waysidegardens.com/hydrangea-care-guide/a/324/

https://www.americanscientist.org/article/curious-chemistry-guides-hydrangea-colors

https://www.researchgate.net/publication/335925028_HOW_ARE_HYDRANGEA_FLOWER_COLORS_DETERMINED

Articolul Când se planteaza hortensia în grădina ta – tot ce trebuie sa știi despre cultivarea și îngrijirea uneia dintre cele mai populare plante de grădină apare prima dată în How to.

Începător sau cu experiență, dacă ești în căutare top drone bune, din care să alegi pe cea care ți se potrivește cel mai bine, articolul acesta îți este dedicat.   

• Ce este o dronă?
• Drone pentru începători și profesioniști. Unde te încadrezi?
• Tipuri de drone pe care le poți cumpăra
• 4 criterii esențiale în alegerea dronei potrivite
• Top cele mai bune drone de pe piață

Ce este o dronă?

O dronă este un vehicul aerian fără pilot („UAV”, denumire prescurtată din limba engleză), care poate fi controlat de la distanță, printr-un sistem de direcționare. Inițial, dronele au fost echipamente militare, utilizate în diverse operațiuni și misiuni de război. 

În anul 1982, în războiul din Liban, s-a utilizat prima dronă militară modernă, atunci când armata israeliană a trimis în recunoaștere un astfel de vehicul aerian fără pilot, pentru a studia sistemul de apărare sirian. În urma acestei operațiuni militare, UAV-urile au devenit interesante pentru armata americană, care a investit masiv în manufacturarea unor astfel de echipamente de zbor. Ulterior, cu precădere după anii 2000, și alte țări au început folosirea dronelor în scop militar. 

Povestea dronelor nu se oprește aici. Adevărata revoluție avea să înceapă odată cu utilizarea lor în scop civil. Din ce în ce mai multe companii au început să producă astfel de drone destinate publicului larg, devenind, practic, gadgeturi mult dorite atât în scop distractiv, cât și profesional. 

Drone pentru începători și profesioniști. Unde te încadrezi?

Înainte de a ajunge la tipuri, caracteristici și top cele mai bune drone, trebuie să știi în ce categorie te încadrezi. Așadar, există drone pentru începători sau amatori, precum și drone dedicate profesioniștilor. Desigur, mai sunt și drone de mijloc sau pentru semi-profesioniști. Contează foarte mult experiența în utilizarea dronei, dar și scopul pentru care o iei. Astfel, te vei bucura de o dronă adaptată nevoilor și priceperii tale.

Dacă ești în căutarea primei tale drone, fără a mai fi folosit vreuna până acum, înseamnă că ești începător. Nu-i nimic, pentru toate există un început. Cel mai probabil o vei utiliza pentru distracție și inițiere. În plus, să faci clipuri și poze cu drone este un trend pe rețelele sociale. Dacă ai deja câțiva ani de experiență și cauți o dronă superioară modelului tău, care să te ajute în filmări aeriene 4K de calitate, ei bine, felicitări, ești un profesionist în căutare top drone bune pentru proiecte naționale și internaționale. 

Nu în ultimul rând, categoria de drone semi-pro este dedicată celor care vor să facă o tranziție corectă de la amatori la profesioniști. Aici intră dronele de mijloc, unde se presupune că ai deja o bază de cunoștințe (în zborul cu drone), pe care poți să le utilizezi în filmări atractive și de interes pentru o audiență mai largă.

Tipuri de drone pe care le poți cumpăra

Vei găsi mai multe tipuri de drone disponibile, în funcție de buget, experiență și nevoile tale. Majoritatea dețin o cameră cu care poți fotografia sau filma, însă sunt și drone fără cameră sau de jucărie, destinate copiilor. Reține faptul că dronele pot fi RTF (ready to fly), adică o scoți din cutie și zbori cu ea, sau ART (almost ready to fly), care necesită pași suplimentari de efectuat. 

Dronă Quadcopter

Dronele civile mai sunt cunoscute și sub denumirea de Quadcoptere. O dronă Quadcopter are 4 motoare și, de regulă, o formă de H sau X, care să îi asigure stabilitatea. Sunt cele mai comune modele de drone civile, potrivite pentru majoritatea utilizatorilor. Așadar, dronele Quadcopter reprezintă cea mai bună alegere, indiferent dacă ești amator sau profesionist.

Drone hexacoptere sau octocoptere

Aceste tipuri de drone sunt recunoscute pentru puterea mare de ridicare, fiind utilizate în scopuri profesionale, cum ar fi concertele sau evenimentele în aer liber sau alte scopuri utilitare, precum activitățile agricole. 

Drone DJI 

Dronele manufacturate de DJI, o companie de tehnologie din China, sunt printre cele mai populare dispozitive de zbor, fiind utilizate în scopuri civile. Practic, la o simplă căutare de dronă, DJI este mereu în top. Seriile de drone DJI se adresează tuturor celor care vor să se bucure de o experiență de zbor plăcută, împreună cu o calitate foto-video deja dovedită în acest domeniu.

Drone de curse

Este un trend, competițiile cu drone devenind din ce în ce mai interesante. Sunt drone de mici dimensiuni, concepute pentru viteză și agilitate, cu motoare speciale pentru creșterea puterii. Ideea ar fi simplă: se urmează un traseu prestabilit, în competiție cu alți piloți de drone de curse.

Drone de jucărie

Sunt destinate copiilor, mai mult în scop de distracție și recreere. Astfel de dispozitive sunt recomandate pentru interior, nu dețin decât funcții minime, iar autonomia bateriei este de sub 10 minute. Sunt disponibile și drone fără cameră, care să fie utilizate la exterior. Acestea pot fi ideale pentru copiii interesați de cum se folosește și zboară o dronă, fără a fi focusați pe fotografii și alte setări. 

Vezi drone disponibile pe OLX.ro

4 criterii esențiale în alegerea dronei potrivite

Cu siguranță nu există o dronă perfectă. Este cunoscut faptul că fiecare model nou lansat aduce cel puțin un beneficiu în plus modelului inferior, indiferent că vorbim de autonomie sau de calitatea camerei. Cu toate acestea, trebuie să iei în calcul caracteristicile pe care o dronă le are, deoarece pe baza lor vei ști ce poți să faci cu ea și care îi sunt limitările în fotografii și filmări aeriene. Iată de ce trebuie să ții cont:

1. O dronă cu autonomie mare este, desigur, ideală pentru toate categoriile de utilizatori. Realitatea este că dronele mici și ieftine au o autonomie de maximum 10-15 minute. Totuși, este o durată de funcționare decentă pentru categoria de drone începători. La dronele premium, autonomia crește undeva la 30 de minute. În plus, pentru unele drone, producătorii pun la dispoziție baterii suplimentare, pe care să le iei cu tine și să le folosești la nevoie.
2. Dimensiunea dronei este, de asemenea, foarte importantă. O dronă mică este ușor de strecurat în bagaj sau rucsac, fiind ideală pentru călătorii și filmări rapide din diferite locuri. Pentru o dronă mare, ai nevoie de o geantă dedicată și spațiu pentru transport, indiferent că vorbim de mașină sau avion. În plus, în raport cu dimensiunea intervine și greutatea dronei. Totuși, o dronă mai mare și mai grea are o rezistență bună la vânt. Totodată, greutatea este și unul dintre criteriile care contează, atunci când zburăm legal cu drona. Despre legislație și scenarii de zbor găsești informații aici.
3. Calitatea camerei este, poate, cel mai studiat aspect, atunci când vine vorba de alegerea unei drone. Dacă vorbim de fotografii, în principiu, trebuie să alegi o dronă care să aibă o cameră cu un senzor de imagine cât mai mare, pentru o luminozitate cât mai bună. O rezoluție de 10-12 megapixeli este decentă, mai ales pentru începători și chiar semi-profesioniști. De asemenea, prezența funcției HDR poate crea imagini mult mai spectaculoase. În privința clipurilor video, aspectele devin și mai complexe. O calitate video Full HD la 30 de cadre pe secundă (FPS) este optimă pentru videoclipuri din călătorii, pe care le poți încărca pe canalele de social media sau platforme de video-hosting. Însă pentru filmări aeriene profesionale, de interes național sau chiar internațional, ai nevoie de o dronă premium, care să filmeze la calitate 4K și cu minimum 60 FPS. La unele drone profesionale, poți alege tipul de lentilă dorit: „standard” cu focus pe subiect, „wide” pentru peisaje sau „zoom” pentru a surprinde detalii. Mai mult, se pot schimba obiectivele, la fel cum se întâmplă în cazul camerelor DSLR.
4. O altă caracteristică esențială sunt funcțiile de siguranță ale dronei, precum distanța maximă de control, aterizarea lină, evitarea obstacolelor, întoarcerea dronei „acasă” printr-o simplă comandă, setările de perimetru zbor sau coordonatele GPS. Ideal ar fi ca drona să aibă cât mai multe, dar asta se observă și în costuri. Dacă pentru profesioniști sunt funcții care chiar contează în momentul achiziției, pentru începători nu sunt așa de importante, cel puțin la început.

Așadar, analizează bine toate aceste criterii esențiale, înainte să cumperi o dronă. 

Top cele mai bune drone de pe piață

În acest moment, pe piața din România găsești o ofertă diversificată de drone, atât pentru profesioniști, cât și pentru cei aflați în etapa de distracție și învățare. În rândurile de mai jos, vezi care sunt cele mai bune drone de pe piață, în funcție de bugetul și nivelul tău de experiență.

Top 3 cele mai bune drone pentru începători

Dacă ești începător, uită-te la drone ieftine și bune. Au funcții de bază și un raport calitate-preț care le fac ideale pentru a te iniția în zborul cu drona și, totodată, a obține fotografii și clipuri decente. Descoperă cele mai bune drone pentru începători, din care poți alege și tu una:

DJI Mavic Mini 2

Este o dronă entry-level, cu design pliabil și greutate redusă. Drona are o cameră care filmează până la 4K 30 FPS și un senzor de imagine CMOS, cu o rezoluție de 12 MP. Mavic Mini 2 este mai mult decât perfectă pentru cei aflați la început de drum, care nu vor sesiza lipsa unor anumite funcții decât atunci când sunt pregătiți să treacă la următorul nivel.

Avantaje:

• Filmează 4K 30 FPS
• Distanța de operare este până la 10 km
• Rezistență la vânt

Dezavantaje:

• Autonomia de doar 30 minute 
• Lipsa unor anumite funcții pe care le au dronele mai performante

Hubsan H501S

O altă dronă din această categorie este Hubsan H501S, care poate fi luată în considerare datorită calității materialelor și prezenței unor funcții utile, precum capacitatea de a te urmări, grație GPS-ului încorporat.

Avantaje:

• Cameră care filmează Full HD 1080p 
• GPS incorporat
• Funcția „Follow Me” 

Dezavantaje:

• Autonomie de zbor de până la 20 de minute

SJRC S30W

Este tot o dronă pentru amatorii care nu dispun de un buget prea mare, dar care poate fi o alegere excelentă pentru învățare, dar și pentru că îți asigură cadre bune pentru surprinderea peisajelor. Mai mult decât atât, are GPS integrat și poate reveni automat de la punctul de plecare. Deși are o autonomie de funcționare de doar 8 minute, drona SJRC S30W va fi suficient de atrăgătoare pentru un începător. 

Avantaje:

• Calitate video Full HD, cu un unghi larg de vizualizare la 120 de grade
• GPS integrat
• Funcția „Go Home”

Dezavantaje:

• Autonomie de funcționare de doar 8 minute

Top 3 cele mai bune drone premium

Drona profesională încorporează funcții smart și tehnologii foto-video de înaltă definiție, care să te ajute în filmări aeriene la o calitate aproape perfectă. Iată un top drone bune dedicate profesioniștilor:

DJI Mavic Air 2

O dronă considerată de mijloc, adică pentru semi-profesioniști. Cu toate astea, poate face față multor provocări demne de clasa premium și este încă folosită de utilizatori cu experiență în zborurile cu drona. Mavic Air 2 poate ajunge până la 5000 m altitudine, distanța de operare fiind până la 18 km. Drona dispune de o cameră 4K 60 FPS și un senzor CMOS de 48 MP, ceea ce înseamnă materiale foto-video la o calitate excelentă. Modul HDR va fi de un real folos în obținerea unor cadre spectaculoase, iar funcția „FocusTrack” va urmări subiectul aflat în mișcare. Drona mai știe să evite obstacolele din calea ei, iar autonomia de zbor este de cca. 35 de minute.

Avantaje:

• Distanță mare de operare, până la 18 km
• Filmează 4K 60 FPS
• Mod HDR pentru fotografii vibrante
• Functie „FocusTrack”, evitare obstacole
• Autonomie  35 minute

Dezavantaje:

• Aplicația internă de editare este limitată
• Efect de neclaritate în lumină scăzută

DJI Mavic 2 Pro

Este una dintre cele mai bune drone dedicate profesioniștilor. Designul este pliabil, iar greutatea trece ușor de 900 de grame. Senzorul de imagine este de 20 MP, completat de o rezoluție video 4K UHD în format H.264. Camera Hasselblad integrată, fabricată în Suedia, este un etalon, atunci când vine vorba de echipamente fotografice. Camera înregistrează simultan fișiere în format JPEG și RAW, care se salvează în memorie internă sau pe un card Micro SD. Drona se bazează pe funcții smart, precum „ActiveTrack”, rotire 360 grade sau „Follow Me”. Mavic 2 Pro rămâne una dintre cele mai bune drone premium, cu care poți face content video profesional. Dacă ai nevoie de o dronă cu zoom, te poți orienta către Mavic 2 Zoom.

Avantaje:

• Design pliabil
• Greutate mică, aproximativ 900 de grame
• Filmează video 4K UHD
• Inregistrează simultan fișiere JPEG si RAW
• Funcții smart: „ActiveTrack”, „Follow Me”

Dezavantaje:

• Hyperlapse limitat la 1080p si nu foarte bine stabilizat

DJI Phantom 4 Pro V2.0

Aceasta este tot o dronă excelentă, preferată de profesioniștii care vor să filmeze în condiții atmosferice provocatoare. Dacă la calitatea camerei se aseamănă cu DJI Mavic 2 Pro, datorită construcției robuste și greutății de aproape 1.4 kg, drona este capabilă să reziste mult mai bine în condiții de vânt. DJI Phantom 4 Pro V2.0 detectează obstacolele pe 5 direcții, cu senzori infraroșu pe ambele laterale. De asemenea, telecomanda, cu o manevrabilitate excelentă, are tehnologia de transmisie radio „OcuSync”, ceea ce înseamnă un semnal video foarte bun pe o distanță de până la 7 km. În plus, funcțiile „Draw”, în care drona urmează ce ai desenat pe ecran, „TapFLy”, în care setezi direcția zborului sau „Gesture Mod”, pentru a captura selfie-uri, vor fi cu siguranță de ajutor. Autonomia de zbor este de 30 de minute, cu posibilitatea de a achiziționa un acumulator suplimentar. 

Avantaje:

• Filmează 4K
• Functii smart complexe: Draw, TapFly, Gesture Mod
• Telecomandă cu transmisie radio „OcuSync”
• Senzori IR pentru detectarea obstacolelor
• Funcționează în condiții de vânt

Dezavantaje:

• Greutatea de 1.4 kg
• Necesitatea achiziționării unui acumulator suplimentar

În gama dronelor premium, mai poți testa experiența inedită, oferită de drone First-Person View (FPV), cum ar fi DJI FPV Combo. Sunt drone ceva mai rapide, iar tehnologia FPV, care îți permite să vizualizezi în timp real zborul, se realizează cu ajutorul ochelarilor DJI FPV Goggles V2. Atenție, unele legislații îți pot solicita prezența unui „însoțitor de zbor”, adică a unei persoane fără ochelarii amintiți mai sus. 

Avantaje:

• Tehnologie modernă First-Person View
• Rapiditate în manevre

Dezavantaje:

• Pentru siguranță, ai nevoie de însoțitor
• Dificil de controlat in modul Manual

Cea mai bună dronă ieftină

O dronă ieftină și bună, deși are numeroase limitări, este ideală pentru distracție și învățare. Cea mai bună dronă ieftină este DJI Tello, o mini-dronă care filmează HD 720p și are un senzor foto de 5 MP. Se poate utiliza atât la interior, cât și la exterior, însă în condiții fără vânt. Zboară la maximum 100 m altitudine, iar autonomia de zbor este de cca. 13 minute. Este ideală atât pentru adulți, cât și pentru copii.

Avantaje:

• Filmează HD
• Fotografiază la 5 MP
• Preț accesibil

Dezavantaje:

• Functionează în condiții fără vânt
• Zboară la maximum 100 m altitudine
• Fără funcții smart

O altă alternativă ar putea fi Potensic A20 Mini, o dronă fără cameră video. Este destinată cu precădere copiilor, dar poate fi utilizată, bineînțeles, și de către adulții curioși în căutarea primului zbor cu drona. A20 Mini aterizează automat și își poate menține o altitudine constantă. 7 minute este autonomia de zbor, iar drona funcționează cu 3 baterii de tip AAA. 

Avantaje:

• Aterizare automată
• Menținere altitudine
• Preț mic

Dezavantaje:

• Autonomie mică de zbor
• Fără cameră video
• Funcționează pe baterii AAA

Acum, că ai aflat care dronă ți se potrivește cel mai bine, este un moment oportun pentru a te bucura de fotografii și clipuri aeriene realizate de tine. Decolează cu încredere! 

Descopera drone la oferte avantajoase, pe OLX.ro

Surse foto: Shutterstock | site-uri producători

Articolul Top cele mai bune drone din care să o alegi pe cea mai potrivită apare prima dată în How to.

• Ce înseamnă standardul NFC
• Cum funcționează tehnologia NFC
• Cum se poate folosi tehnologia NFC

Ce înseamnă standardul NFC

În era tehnologiei și a digitalizării, aproape toata lumea are un telefon smart, cu care poate face mult mai multe lucruri decât a iniția și a primi apeluri. Dacă ai, de exemplu, un iPhone 6, adică un telefon performant, dar nu de ultimă generație, știi deja că poți face cu el o mulțime de lucruri, printre care și plata cu telefonul la un terminal PoS. Modelele recente de telefoane inteligente, cum este Samsung Galaxy Z Flip, au integrate o mulțime de funcții smart, printre care și NFC. Însă cum se realizează această tehnologie?

NFC (Near Field Communication) sau comunicarea în câmp apropiat este un standard de comunicare valabil pe distanțe scurte, care permite dispozitivelor wireless echipate cu această funcție să comunice între ele prin unde radio. Pentru ca acest tip de comunicare să se realizeze, este necesar ca cele 2 dispozitive să fie appropriate la o distanță mai mică de 10 cm.

Tehnologia NFC este asemănătoare cu cea care permite efectuarea plăților cu un card bancar contactless, RFID (Radio Frequency Identification). Diferența dintre aceste tehnologii este aceea că cipurile RFID pot fi doar citite, iar NFC permite dispozitivelor să primească și să transmită informații unul de la celălalt.

Aproape orice dispozitiv inteligent este prevăzut cu standardul NFC, care permite comunicarea electronică în ambele direcții, folosind tehnologii complementare precum WiFi sau Bluetooth.

Standardul NFC a apărut ca urmare a unei colaborări dintre Nokia, Philips și Sony, ducând la apariția unei tehnologii care să pună la dispoziția utilizatorilor mai multe roluri pentru dispozitive, de la telefoane inteligente, calculatoare, PC-uri, boxe portabile la televizoare sau chiar mașini. 

Cum funcționează tehnologia NFC

Tehnologia NFC are la bază standardul RFID, care funcționează cu cipuri pasive, introduse în diverse obiecte, care se activează atunci când trec printr-un câmp electromagnetic. În momentul activării, acestea transmit o anumită informație pe o distanță foarte scurtă. Spre deosebire de RFID, NFC funcționează în ambele sensuri. Modulul care este integrat în telefoanele mobile poate citi și transmite informații în același timp, la o distanță de doar câțiva centimetri.

Din punct de vedere tehnic, cipurile NFC sunt integrate în carcasa din plastic sau policarbonat a unui telefon inteligent. O carcasă dintr-un material metalic ar putea bloca semnalul GSM, iar conectarea dintre cele 2 dispozitive nu s-ar putea realiza.

Sincronizarea dintre 2 dispozitive se face cu ajutorul WIFi sau Bluetooth. Prin intermediul modulului NFC, sincronizarea se face în doar câteva secunde, iar tot ce trebuie să faci este să introduci codurile de securitate, apoi poți începe transmiterea sau primirea de date.  

Una dintre cele mai frecvente utilizări ale tehnologiei NFC este transmiterea de poze sau de clipuri, așa că Google a introdus funcția Google Beam, care te ajută să faci acest lucru mult mai rapid și mai simplu. Tot ce trebuie să faci este să selectezi imaginea dorită, să o trimiți prin Google Beam și să apropii cele 2 telefoane. Standardul NFC permite conectarea rapidă prin Bluetooth, apoi imaginea este transmisă.  

Poți realiza aceeași conectare rapidă și între căști sau boxe care sunt prevăzute cu suport Bluetooth. Nu mai este nevoie ca acestea să fie în pairing mode, ci este necesar doar să cauți în lista de dispozitive din telefon și să introduci codul de securitate. Apoi, atingi în zona simbolului NFC și modulul intermediază conexiunea inițială.  

Același tip de conexiune se poate realiza și cu dispozitive cu modulul WiFi. De exemplu, camera foto cu care este prevăzut telefonul Motorola Edge 20 transmite informațiile prin rețea Wireless. Pentru a le conecta la un smartphone fără tehnologie NFC, utilizatorul trebuie să activeze modul wireless, să recunoască rețeaua la care este conectată camera, să introducă un cod de securitate și apoi să deschidă aplicația cu care este conectată camera. 

Cum se poate folosi tehnologia NFC

Standardul pentru această tehnologie a fost aprobat în 2003, iar de atunci, a devenit din ce în ce mai popular, mai ales datorită includerii acestuia în producția de telefoane inteligente.

Dacă ai un telefon cu sistem de operare Android, de exemplu, Samsung Galaxy S21, standardul NFC te ajută să efectuezi plăți, fără a mai fi nevoie să ai la tine cash sau un card bancar. Acesta este considerat cel mai mare beneficiu adus de acest standard. Un dispozitiv prevăzut cu funcția NFC funcționează exact ca un card bancar contactless.

Tehnologia NFC poate fi folosită pentru intrarea/ieșirea și monitorizarea angajaților într-o companie sau într-o instituție. Dacă deține un smartphone cu NFC, acesta poate stoca datele de acces, iar angajatul nu mai are nevoie de un card de acces (se presupune că are în permanență smartphone-ul la el).

Indiferent că trebuie să transmiți fișiere mari, poze ori contacte din telefon sau ai nevoie de acestea dintr-un alt telefon, poți face acest lucru mult mai simplu, prin intermediul tehnologiei NFC. Tot ce trebuie să faci este să activezi opțiunea WiFi sau Bluetooth a ambelor telefoane, să le conectezi și să le ții la o distanță de aproximativ 10 cm unul de celălalt; transferul se va face rapid, fără a fi nevoie de alte dispozitive intermediare.

Telefoanele inteligente cu tehnologie NFC, indiferent că este vorba despre un Xiaomi Mi Note 10 Lite sau Sony Xperia 10 II, pot fi conectate la alte dispozitive care folosesc această tehnologie (căști, televizor sau mașină).

Tehnologia NFC oferă o mulțime de avantaje utilizatorilor și te poți bucura de toate acestea prin intermediul majorității telefoanelor mobile inteligente. Telefonul a devenit parte integrantă din viața noastră, iar cu ajutorul acestui standard, putem face numeroase lucruri mult mai rapid și mai ușor, de exemplu, plata contactless și trimiterea sau primirea de fișiere.

Sursa foto: Shutterstock

Articolul Ce este tehnologia NFC și cum te poate ajuta apare prima dată în How to.